Literatura de azi 
Se zice că atunci când plouă
din șapte boabe se fac nouă.
Se zice că atunci când ninge,
ursoaica labele își linge.
Se zice că, pe timp de moină,
și vrăbiile joacă oină.
Se zice că pe timp de soare,
nu e nici ploaie, nici ninsoare.
… Vă rog să mă iertați, căci toate-acestea
n-au legătură cu povestea.
Deci, Ninigra-și căuta în junglă-un adăpost,
iar ultimele ei cuvinte-au fost:
„Nu mai știu nimigru
despre Aligru, despre Aligru…”
Ațipise. Zorile au găsit-o dormind și tresărind
în somn, visând că iar maimuțele o prind.
– De ce tresari? auzi ea prin somn, buimacă.
Bea puțin lăptic și o să-ți treacă.
Ninigra se trezi și o văzu lângă ea
pe ființa care vorbea.
Avea un cap rotund, ochii înguști și verzi,
o coadă – și semăna cu Ninigra la mers.
– Îmi pare bine că te-am prins aici.
Aici, tigrișorii sunt transformați în pisici.
Nina Cassian, din „Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru”, Editura „Ion Creangă”, 1973
(fragment ales și cules de Odilia Roșianu)
