Camelia Radulian 
M-am gândit așa: dacă aș fi fost bărbat, oare aș fi putut să mă îndrăgostesc de o femeie care le știe pe toate, le poate pe toate, nu plânge, nu se plânge, nu disperă, nu intră în panică, nu se smiorcăie, nu se pisicește, nu se alintă, nu se isterizează, nu exagerează, nu se dulcegărește, nu se agită, nu se bosumflă, nu întârzie, nu o uită Dumnezeu prin magazinele de parfumuri, oale și trențe, nu greșește, nu stă cocoțată pe tocuri, deși moare de picioare, nu-și pune la gât o sacoșă de zorzoane, nu-și dă cu parfum de pică muștele de amețeală, nu turuie, nu ține veșnic cure de slăbire ineficiente, nu dă iama în amandine în toiul nopții, nu sare de nebună într-un picior, nu arde friptura, nu arde cămășile, nu pierde cheile, nu face pe ea când vede un șoarece, nu crede că s-a sfârșit lumea când s-a spart țeava de apă caldă, nu intră în depresie la filmele de dragoste, nu suspină, nu îți pune maldărul de sacoșe în brațe doar ca să mângâie iepurașii de la pet shop sau pisicile din cartier?
Adică aș fi putut eu oare, bărbat fiind, să mă îndrăgostesc de femeia aia lider, strong, impasibilă, previzibilă, exactă, matematică, cerebrală până la Dumnezeu, aia care te pune la colț doar cu privirea, de prost ce ești, că nu-ți ții gura și vorbești totdeauna numai tâmpenii, că mereu o dai în bară, știi doar că ea e aia calculată și corectă, tu taci naiba, ești un derbedeu cu ochii după fuste, treci și repară priza, că e așa de luni de zile, fă și tu ceva pentru casa asta, repară gardul acum, când îți spun eu, hai, hai mai repede, iar te faci că nu auzi, trebuie să mergi să-mi iei leuștean, vezi să fie proaspăt, că mi-ai mai luat ultimele jeguri, de l-am aruncat, adică să dăm cu banii pe fereastră, nu?, că așa vrei tu, că nu ești tu atent la ce cumperi? ea, care știe cu casa, cu copiii, care face tocănițe, gemuri și planuri impecabile, care știe în orice secundă unde sunt ciorapii ăia din concediul petrecut la Sovata, între 12-25 iulie douamiidoișpe, camera 25, hotelul ăla ales de ea, vezi, honey, ce ieftin am ieșit dacă m-ai ascultat pe mine?- vezi ce bine e să nu te mai bagi?? hai repede la culcărică, trage pătura până sus, nu așa, că răcești la șale și iar am probleme cu tine, și stinge lumina aia că îmi bate în ochi, hai pa, noapte bună, dragule, mă doare capul, ce saltele tari au ăștia, nu sunt de calitate, niște escroci, știu doar să ia bani de la clienți, nu mai venim aici, trebuia Dormeo, cum avem noi, sau mănâncă dragă tot din farfurie, ia cu pâine, nu mai strâmba din nas, hai fără sare, face bine la rinichi, ai văzut cum ți se umflă picioarele, da? ți-a ieșit colesterolul 250, te rog să te abții, te rog să mă scutești, te rog să nu avem discuții, te rog să nu mai comentezi, fără sare am zis, da? gata, am încheiat discuția, adică ea a zis, ea, un munte de calm, de metodă, de corectitudine, de reguli, de principii si de putere…
Pff! … Numai când scriu și mă apuca plictiseala! Dacă eram un pic mai slabă de înger, mă lua și frica! 🙂
P.S. Vă rog să fiți fericiți! Ne așteaptă o nouă primăvară!
(sursa foto: medium.com)
