Clinchet de iarnă

Ding-dong, ding-dong,
Soseşte sonoră dimineața de iarnă!
Cu flori reci pe fereşti zăvorâte
Îmi strecoară îndoiala în palmă;
Infloresc rece neştiutele urme
Ale verilor trufaşe, de ieri dispărute,
Fugite prin bâlciuri deşarte
Cu tinichele roz de urechi atârnate;
Ostoit germinează visul nopții de vară
Uitat singur în cuibul de cuc,
Cu alți doi, pentru doi, adorând
Răceala, cea mai stranie mamă;
Ah, nu, n-am ştiut, n-am ştiut
Că vara poartă genele false
Şi culori prefăcute din scrum,
Lumini din paiete ,
Acord din duete
Prefăcute din triste sonete
Si n-am ştiut ca străzile, toate,
La tine, iarnă, m-aduc…

Ding-dong, ding-dong,
Soseşte sonoră dimineața de iarnă,
Cu albu-i etern, turnat peste noapte,
Ca un trench coat croit fără probă,
Cu lacrimi sterile şi toante
Ce-mi zidesc pe mâinile-nguste
Arătări imense, amintiri din vara în vogă;
Aşteptând în zadar să-mi crească aripi,
Chiar şi unele crude, de probă,
Sub mesteceni cu scoarța crestată
Îmi caut evadarea-ntr-un colț de lumină
Şi tremur gânditor lângă iarna
Ce mă ține straşnic de mână.
Căldura castă şi alienată
A iubitei extatice cu haină ciudată,
Se lipeşte vicleană de frigul din mine
Precum duhul din lampă
Îmi înşiră-n privire
Un palat, 13 trepte, 2 domuri spre cer,
Mausolee, filigrane…
„-Paradis auster!”, strigă insul
Trezit ieri, la înghețul din mine.
„-Fost-a vară prea mult ,
Îți e haina subțire!”

(sursă foto: adevarul.ro)