Isabela BranescuIsabela Branescu
09.03.2018

Evitând a se lăsa prinsă în flagrant

A pus paznic

Câinele trezit din adâncul pământului

Să adulmece

Să afle

Să știe

Rostul ei în sufletul oamenilor

A pornit atunci vânătoarea ideilor neostenite,

Vechi de când lumea

Nesfârșite guri rămase deschise,

Într-o încercare de resuscitare a emoțiilor născute demult

Vocală lângă vocală

Consoană lângă consoană

Respirații nemișcate

Ale acelorași convingeri

Gură la gură, adunate pe aceeași coală

Ca un sărut fără sfârșit

 

(Îi miroase a poezie și-i picură rime printre gingiile umede)

 

Așa se naște iubirea, i-a spus paznicul după o vreme,

(sătul să asculte ofuri și bucurii gemene),

Din emoțiile nude!

Este un altfel de botez

În urma păcatului mărturisit!

 

A zâmbit atunci fericită

Evitând a se lăsa prinsă în flagrant

S-a înfășurat în straturile vechi ale cuvintelor

În așteptarea momentului mărturisirii

Sursa foto: ploaiadecuvinte.blogspot.ro