A pus paznic
Câinele trezit din adâncul pământului
Să adulmece
Să afle
Să știe
Rostul ei în sufletul oamenilor
A pornit atunci vânătoarea ideilor neostenite,
Vechi de când lumea
Nesfârșite guri rămase deschise,
Într-o încercare de resuscitare a emoțiilor născute demult
Vocală lângă vocală
Consoană lângă consoană
Respirații nemișcate
Ale acelorași convingeri
Gură la gură, adunate pe aceeași coală
Ca un sărut fără sfârșit
(Îi miroase a poezie și-i picură rime printre gingiile umede)
Așa se naște iubirea, i-a spus paznicul după o vreme,
(sătul să asculte ofuri și bucurii gemene),
Din emoțiile nude!
Este un altfel de botez
În urma păcatului mărturisit!
A zâmbit atunci fericită
Evitând a se lăsa prinsă în flagrant
S-a înfășurat în straturile vechi ale cuvintelor
În așteptarea momentului mărturisirii
Sursa foto: ploaiadecuvinte.blogspot.ro