Nicolae Roșianu 
În basmul fantastic acționează mai multe personaje „pozitive”, dar numai unul devine erou; acțiunile acestor personaje sunt subordonate viitorului erou. Majoritatea personajelor există aproape exclusiv pentru a-l ajuta pe erou, mai exact pentru a-l ajuta pe fiul cel mic să devină erou. Pentru că totul în basm este subordonat, în ultimă instanță, acestui scop: alegerea mijloacelor de transport al eroului („calul năzdrăvan”), „donarea” obiectelor miraculoase (perie, gresie, oglindă etc.), influențarea directă a victoriei (indicarea sursei forței adevărului și neutralizarea ei) etc. Fără aceste elemente, eroul nu poate anihila adversari mult mai puternici (de cele mai multe ori supranaturali). De aceea apar și ajutoarele.
Acțiunile personajelor feminine urmăresc același scop: facilitatea „ascensiunii” eroului. Femeile din basm sunt frumoase (că la soare te puteai uita, dar la dânsele ba), uneori și înțelepte; pe erou îl ajută foarte rar în acțiunile sale. În general, ele sunt pasive (când depășesc această stare, devin ele însele eroine; fenomenul însă nu e tipic). Nu trebuie totuși exagerată pasivitatea personajelor feminine, pentru că, din acest punct de vedere, ele nu se deosebesc prea mult de eroul propriu-zis, ale cărui fapte de vitejie, după cum am afirmat, sunt rezultatul acțiunii ajutoarelor. De regulă, personajele feminine din basmul fantastic există parcă pentru a fi răpite, ca apoi să poată fi salvate, „salvatorul” devenind astfel erou. Această pasivitate însă nu le neagă importanța în basm: ele constituie tocmai factorul care declanșează acțiunea. În acest sens, este destul să amintim că din cele o sută de tipuri de subiecte (după sistemul Aarne-Thompson) în care apar adversarii supranaturali, majoritatea prezintă caracteristica amintită: eroul pleacă în căutarea fetei de împărat răpite de zmeu (cu care se va și însura, de altfel, urmând – dacă basmul ar continua – să-și schimbe „statutul social”: din erou ar deveni trimițător, pentru că „fata și jumătate din împărăție” sunt doar primul pas spre tron!); pleacă în căutarea logodnicei sau soției dispărute (tot ca rezultat al raptului), își salvează sora din captivitate etc.
(va urma)
