Codruț Radi 
Deodată
înăuntru nu mai e ochi
acasă-i parcă
nicăieri
doar singurătate
– perechea umbrei
de ziua ei
o dată-n viață
schimbându-și locurile
până se-mplinește
uitarea,
Nevăzutele-n rest
sunt la fel
pe trecute
nimeni
nu mai clintește
luminii
cuvântul supus
înainte
de-a fi,
Nu apuci
niciodată
să mori
pe limba ta
brodită cu vorbe
în semne
te-nlocuiești doar
amintire
se vede prin tine
curândul nestării,
Rătăcind
printre zeii
pe urme
un strigăt
regăsirii
mai singur
repet
– doar o viață
dintre toate
ale tale.
