Se-așterne liniștea

Se-așterne liniștea în raiul fără stele.

Sunt prizoniera înserării mele.

Liniștea înserării

Lumina țipă dintre veacuri sure

trezind ninsoarea adormită în vitralii.

Se naște lumea…

Din necuprins țâșnesc

frigul și uitarea,

cuvântul, Iisus din Nazareth,

apostolii și marea…

În Bethleem se-aduc ofrande

pietrelor

– poeme însângerate

scrise pe mormintele tăcerii -,

bărbatului plecat la vânătoare

devorat de umbre efemere,

bătrânilor sihaștri ce-aprind în țintirim

povestea timpului abandonat

în ceasul vechi,

alienat.

Se-așterne liniștea pe marginile vieții

cum înserarea sărută desprinderea nisipului

din plânsul dimineții.

(sursa foto: tripadvisor.com)