Alin Radu 
Întinde-ţi mâna moale şi dă a nepăsare,
Deschide gestul tandru ce n-a mai fost deschis,
Închide-ţi ochii grei sătui de aşteptare,
Lascivă mă cuprinde şi mă cufundă-n vis.
Mă împresoară-ncet, mă-nvăluie, mă vinde,
Mă curăţeşte blând, ca limbile de foc
Ce lasă zguri în suflet şi-n inimă aprinde
Dureri de pătimire şi doruri, la un loc.
La patul plin de nopţi mă-ndrumă, mă îndreaptă,
Timid ca sângerarea năuc să-i caut rod,
De-ar fi să fie moartea limanul ce m-aşteaptă,
Flămând, cu însetare m-aş arunca-n prăpăd.
Pe pulpa ta, mustind de râuri alcaline,
Sălbăticit îmi sting scânteia cea divină
Şi îmi blestem norocul ce mă închide-n tine
Când te hrănesc cu sevuri, femeia mea, felină.
Femeie carnasieră cu dinţii vii, de sare,
Mă muşti în zvârcolirea amară, ca o vină.
Cu ochi crăpaţi de lacrimi, dar plini de încântare
Văd coama ta cum arde, femeia mea, jivină…
…………
Să porţi tu, vreun fel de-aromă, aparte ?
Sau geamătul-strigăt chemare-i prin văi ?
Priveşte !… s-au strâns la ferestrele sparte
Mari umbre blănoase, cozi uriaşe, ochi răi.
Sursa foto: pinterest.com
