Mariana Rogoz Stratulat 
În castelul bântuit de amintiri rebele
un menestrel zice din poemele grădinarului.
Prințesa cu chip de icoană bizantină
și-a pierdut virginitatea
într-o noapte cu lună plină.
Eu mi-am uitat toate problemele
și număr oile, stelele,
mărgelele.
Pe vatră șușotesc surcelele.
În care momente bărbații sunt sinceri:
când par degajați și stăpâni pe ei,
sau când pornesc la… vânătoare?
E patru dimineața
când mă hotărăsc să iau
un pumn de somnifere,
să dorm vreo câteva ere.
În clipa următoare renunț
și izbucnesc în hohote de râs.
Sunt femeia cea mai fericită
pentru că
mă pot baricada
în camera mea,
pot trânti ușa și trage zăvorul.
În felinarul ruginit lumina pâlpâie
răgușit.
