Aripa Tânără a liberalilor

19 mai 1992. Dan Marţian îşi anunţă demisia din FSN într-un lung discurs în care îl acuză pe Petre Roman de declinul partidului pe care l-a condus prin practici staliniste. Unul dintre paradoxurile discursului este că Petre Roman se face vinovat simultan de stalinism şi de înclinaţii monarhiste (soţia ex­premierului le-a invitat la ceai pe fiicele regelui Mihai).

– Parlamentul României îşi declară îngrijorarea şi protestul faţă de situaţia din Republica Moldova, unde se încearcă o acţiune în forţă de încălcare brutală a suveranităţii şi independenţei acestui stat, membru al ONU.

– Ca urmare a continuării agresiunii, Mircea Snegur declară mobilizarea generală a bărbaţilor între 18 şi 45 de ani.

23-25 mai 1992. Deşi în raioanele transnistrene continuă atacurile separatiştilor, asistaţi de Armata a 14-a, Boris Elţîn declară: „Noi acolo nu am întreprins niciun fel de acţiuni“. Totuşi la 25 mai părţile implicate în conflict semnează un protocol de încetare a focului.

27 mai 1992. CEE instituie un embargo asupra Republicii Federale Iugoslave (Serbia şi Muntenegru). Se au în vedere toate bunurile importate şi exportate şi îngheţarea creditelor de export acordate de CEE. Cei 12 cer şi Consiliului de Securitate al ONU să adopte o măsură similară.

– Prin decizia civilă nr. 33 din 27 mai 1992 este înregistrat la TMB Partidul Unităţii Social Democrate (PUSD). Înfiinţat iniţial la 30 apr. 1991 (decizia civilă nr. 1l/30 apr. a T.M.B.), la iniţiativa unora dintre nemultumiţii FSN, acest partid s-a numit „Frontul Salvării Naţionale-Social Democrat, pentru ca în urma fuziunii cu Partidul Democrat din România (28 aprilie 1992) să se reboteze PUSD. Structurile de conducere ale noului partid sunt: Conferinţa Naţională, Consiliul Naţional, Comitetul Director. Cei mai activi membri ai PUSD, prezenţi şi în Comitetul Director sunt Nicolae Dide şi Serghei Mesaroş. Peste câteva luni (septembrie 1992) PUSD va absorbi o altă grupare disidentă din FSN cunoscută sub denumirea de FSN „20 Mai 1991“.

29 mai 1992. În cursul unei scurte vizite la Bucureşti, Lawrence S. Eagleburger, secretar adjunct de stat al SUA, semnează, alături de Adrian Năstase, Tratatul româno-american de stimulare şi garantare a investiţiilor. Oaspetele este coordonatorul programului de asistenţă americană pentru Europa Centrală şi de Est şi pentru republicile CSI. Membrii delegaţiei americane se întâlnesc cu Ion Iliescu, Theodor Stolojan şi cu reprezentanţi ai partidelor politice, cu care discută printre altele şi despre necesitatea desfăşurării cât mai apropiate şi în condiţii de maximă corectitudine a alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.

30 mai 1992. Se dau publicităţii rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992.

– Pavel Graciov, ministru de Externe rus, acuză România că furnizează arme Moldovei. MAE român consideră că atât Moldova cât şi România au toată libertatea de a-şi alege partenerii de contracte şi în domeniul militar.

– Consiliul de Securitate al ONU adoptă Rezoluţia prin care se instituie sancţiuni economice şi de altă natură asupra Serbiei şi Muntenegrului. Toate statele membre ale ONU sunt obligate să ducă la îndeplinire prevederile documentului.

30 – 31 mai 1992. Congresul Naţional al Partidului Național Liberal Aripa Tânără (PNLAT) alege Comitetul Director, adoptă Statutul şi supune dezbaterii programul politic. Din Comitetul Director fac parte: Horia Rusu (preşedinte în exerciţiu), Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu, Raymond Luca, Daniela Crăsnaru, Radu Boroianu, Gheorghe Toduţ, Mihai Carp. Preşedinte de onoare este René Radu Policrat. Programul politic al partidului consideră proprietatea particulară elementul cheie al ieşirii reale din comunism şi propune o tranziţie rapidă de la socialism la capita­lism prin „terapia de şoc”, în condiţii de protecţie socială prin proprietate. Liberalii tineri sunt adepţii liberei iniţiative care ar reduce rolul statului la acela de arbitru. Segmentul de populaţie pe care mizează acest partid este clasa de mijloc. În ceea ce priveşte conduita în alegeri PNLAT se încredinţează CDR al cărei membru urmează să devină.

7 iunie 1992. Alegeri parlamentare în Cehia şi Slovacia. În Cehia câştigă Partidul Democratic Cetăţenesc al reformatorului Václav Klaus, în coaliţie cu Partidul Creştin-Democrat, iar în Slovacia Mişcarea pentru Slovacia Democrată a lui Vladimir Mečiar.

7 – 9 iunie 1992. În Republica Moldova continuă ciocnirile violente, soldate cu victime şi pagube materiale, între separatiştii rusofoni sprijiniţi de Armata a 14-a şi moldoveni.

8 iunie 1992. În şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului este adoptată Legea (nr. 69) pentru alegerea preşedintelui României, una dintre cele mai aprig disputate legi. Aceasta stabileşte că depunerea candidaturilor trebuie însoţită de 100 000 de semnături.

10 iunie 1992. La Palatul Cotroceni, Ion Iliescu şi Theodor Stolojan se întâlnesc cu liderii partidelor politice reprezentate în Parlament pentru a discuta despre problema spinoasă a stabilirii datei alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Stolojan propune ziua de 27 septembrie şi cei mai mulţi dintre oamenii politici prezenţi sunt de acord. Totuşi, Corneliu Coposu şi Horia Rusu susţin că Ion Iliescu este autorul din umbră al amânării alegerilor, pentru că avea nevoie de un partid puternic care să-i susţină candidatura la preşedinţie. Acesta este FDSN care trebuie să câştige timp pentru a se structura, consolida în teritoriu şi pentru a se impune electoratului.

În imagine, Corneliu Coposu, Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu, Andrei Chiliman (1992)

Sursa foto: aliantadreptei.wordpress.com