Fără tine

Fără tine sunt ca vântul, doborând din armonii
Toți castanii verzi şi mândri, străjuind cu suliți vii,
Albe şi bătute-n floare, cerul dragostei de mai;
În vârtej de dor ți-oi prinde râsul tău scăpat din rai
Şi-l voi tropoti prin ramuri c-o nocturnă herghelie
De sălbatici fluturi albi, bolnavi de spasmofilie.

Fără tine sunt ca apa, spălând doar statornicii
Şi umblând din cer în piatră, plângând ochii-ți cafenii
Şi răbdând de frig şi formă peste tot şi nicăieri;
De ți-aş umple pumnii mici, clocotind ți-aş vesti veri
Şi m-aş scurge colorată cu cireşe, mere verzi
Peste firea-ți… Fără tine sunt grădină de zăpezi.

Fără tine râu de fiere curge-n sufletu-mi pestriț
Şi mi-e lumea tot (ne)bună şi-mi sunt zarzării-mpietriți
Şi mi-e ura țoală bună, iară plânsul sărbătoare,
Cu pelin îmi îndulcesc de ieri rochiile-amare
Şi-mi tivesc doar cu ciulini gândul că îmi eşti departe,
Jinduind la zbor de flutur cu aripile-aburcate…