Plouă…

Plouă peste sufletul meu

Cu stropi mărunți

De mărgăritare,

Și-atât de dureros îmi doresc,

Să primesc, în sfârșit,

Acel dulce sărut al morții

Și-acea tainică-mbrățișare…

Izvor de lacrimi-rouă,

Ca o ploaie măruntă

De stele,

Mi-e, astăzi, sufletul aprins,

Și inima își plânge,

Ca o bocitoare stupidă,

Trist, visul ce s-a stins..

Pe la streșinile casei,

Încă se mai preling agale,

Și mai picură,

Dulce clipocind,

Duios, stropi magnific licărind

Din izvorul inimii tale…

Neguțătorul viclean

De la colțul străzii

Și astăzi, încă mai vinde

O marfă, atât de ușor vandabilă,

Iluzii, celor ca mine,

Bezmetici

Și cu gândurile rătăcinde…

Încă-mi mai tulbură gândul

Amintirea iubirilor

Pierdute,

Ce căzură pe rând,

Secerate,

De incertitudini stupide,

Precum luptătorii răpuși

Pe schelele

Unei vulnerabile redute…

Sursa foto: 2.bp.blogspot.com