Pizmuit de leul, statuie,
Ce orizontul scrutează,
Pe podul tăios, sabie,
Tenace înaintează
Lancelot.
Deşi cu mii de tăieturi,
Mâna palidă sângerează,
Peste apa neagră cu sloiuri
Iubirea interzisă visează
Lancelot.
De primejdii nicicând ferit,
Cavaler al regelui Arthur,
In căutarea Graalului pornit,
Sfidează noul Escalibur
Lancelot.
De aur potir, giuvaerul,
De două ori în treacăt zărit,
Să-i cunoască acum misterul,
Pierzând onoarea nu-i menit
Lancelot.
Celălalt Gaalad, cel Pur,
Pocalul mult râvnit a găsit,
Nepreţuit privilegiu dur.
Slăvit e de fiul iubit
Lancelot.//
Envié par le lion, statue,
Qui l’horizon scrute au loin,
Sur le pont tranchant, lame aiguë,
Tenace, avance avec soin
Lancelot.
Bien qu’avec maintes plaies,
La main pâle saigne sans trêve,
Au-dessus de l’eau noire, glacée,
Le bel amour interdit rêve
Lancelot.
Des périls jamais mis à l’abri,
Chevalier du brave roi Arthur,
A la recherche du Graal parti,
Défie le nouvel Escalibur
Lancelot.
Coupe en or, divine lumière,
Par deux fois à peine devinée,
En connaître à présent le mystère,
Perdant l’honneur, il n’est pas voué
Lancelot.
L’autre Galaad hardi, le Pur
Trouva la timbale désirée
Sans prix privilège dur.
Par le fils aimé fut honoré
Lancelot.