Întrebări

Lui M. Eminescu

De ce atât de devreme, de ce atât de repede, de ce,

Luceafărule?

De ce n-ai aşteptat

să venim şi noi, atât cât meritai, să te iubim,

să te sfinţim?

Să ne povesteşti

despre Cernăuţi

şi cât îţi e de dor, aşa cum ne spuneai,

de Ipoteştii tăi cărunţi.

Să stăm la gura sobei

şi să ne spui că nu-ţi plac matematicile,

că nu ţii minte cifrele,

că te plimbi printre plopi,

că te odihneşti sub teiul înflorit,

cum te aşteaptă iubitele sau cum îţi cântă buciumul a jale.

Luceafărule!

Să ne istoriseşti păţanii din călătorii,

să ne arăţi bocancii scâlciaţi şi plin de glod,

cât îţi iubeşti părinţii, fraţii, ţara…

Să ne prezinţi, din cuşca sufleorului,

industria păianjenilor ce-ţi ţin tovărăşie.

Luceafărule!

Să ni te spovedeşti ca unor prelaţi,

spunându-ne că tare te mai doare

şi că te tratează, de ce nu ai, ei spun: onoare.

Să ne scrii,

Luceafărule,

tot ce n-ai apucat

şi să ne spui poveşti…

Sursa foto: ortodoxiatinerilor.ro