19.01.2018
Rana de flori
Mă locuia, mai ştii?, atâta iarnă, că-n ochii albi şi trişti de frigul meu s-a rătăcit, trăgând oblon de iarbă la geamul lui şi bunul Dumnezeu. Mi s-a asprit căzând ninsoarea mâinii şi tot visam pe lemne de chibrit părinţi plecaţi din rumeneala pâinii şi piei de lupi cu nume de iubit. Venise […]



