Literatura de azi 
Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele – gingaşe, moi şi mici
Ei – dolofani şi zdraveni amândoi.
Spinări, picioare,-ncheieturi ca fierul,
Unghii de şoimi şi colţii lungi, de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.
Când calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud..
Sînt tigrii mei, de veche obârşie,
Şi mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blând la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.
Dar de ajuns să latre un căţel,
Că fug în pomi şi uită şi de mine .
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mândria de ruşine.
Tudor Arghezi, „Cinci pisici”
