Nicolae Roșianu 
Nu e nicio exagerare. Eroul folcloric există, oricât s-ar strădui „adversarii” noștri să considere folclorul doar literatură, ignorând specificitatea creației orale. Mai exact, există un tip de erou pe care îl identificăm exclusiv în folclor. Că putem descoperi similitudini cu eroul din literatura cultă, aceasta e o altă problemă; nu este deloc hazardată afirmația lui G. Călinescu, conform căreia basmul se apropie de literatura clasică. Este o idee pe care o reluăm de fiecare dată când considerăm necesar să insistăm asupra uneia dintre trăsăturile fundamentale ale folclorului – stereotipia: „Ca și literatura clasică, basmul e un plagiat sincer și total, și geniul se revelă în aria copiatului”. Într-adevăr, clasicismul creației orale este o realitate, numai că formularea ar trebui făcută invers: literatura clasică este cea care se apropie foarte mult de stereotipia folclorică, unde îi și identificăm originile. Putem chiar depăși cadrul clasicismului. Este cunoscut interesul romanticilor pentru folclor; romanticii germani, de pildă, puneau romanul alături de basm, ambele tipuri de proză fiind considerate „cele mai poetice” categorii. Și nu credem că trebuie să ne oprim aici. Continuând, ajungem la contemporani, structuralismul (literar sau lingvistic), spre exemplu, beneficiază de un material inepuizabil oferit de creația orală; de fapt, creația orală este cea care a generat teoriile moderne în critica și teoria literară. E suficient să-l pomenim pe V. I. Propp sau pe R. O. Jakobson, să continuăm cu P.G. Bogatyrev, E.M. Meletinski, M. Parry, A.B. Lord, Cl. Lévi–Strauss, A.J. Greimas, I.M. Lotman ș.a. Iar concluzia a devenit o axiomă: înainte de a avea o literatură cultă, omenirea a cunoscut literatura orală, implicațiile fiind cunoscute atât în plan diacronic, cât și în plan sincronic. Pentru literatura cultă (de fapt, pentru toate artele), folclorul constituie unul din substraturile permanente, veacuri de-a rândul creația orală fiind singurul mod de exprimare a spiritualității oricărui popor. Așadar, inversarea ordinii termenilor relației literatură clasică – basm (folclor) era firească: înainte de a vorbi de clasicismul literaturii, trebuie să vorbim de clasicismul basmului (folclorului).
Revenind la eroul folcloric, îi vom identifica stereotipia care îi determină universalitatea, eroul devenind astfel un factor esențial pentru definirea categoriilor folclorice (basm, epos, cântec istoric etc.)
Similitudinile dintre literatura cultă și literatura orală sunt evidente, dar mult mai evidente sunt diferențele. Iată doar câteva care privesc eroul, surprinse și expuse succint de folcloriști, fără însă ca ele să constituie obiectul unor studii dedicate exclusiv problemei respective.
În literatură se poate vorbi despre unicitatea eroului, fiecare personaj având o individualitate irepetabilă. El poate fi caracteristic (tipic) pentru o anumită epocă sau pentru un anumit mediu social, el poate reprezenta o multitudine de individualități, ne poate sugera sau chiar convinge că prototipurile nu sunt pure invenții, uneori ele fiind chiar identificabile. În sfârșit, eroul literar poartă un nume, el fiind personaj unic al unei opere unice. Nici aici nu sunt excluse asemănările, similitudinile dictate de unicitatea realității, de „întâlnirea geniilor”. Excludem deci „plagiatul”, fie el și în sens metaforic.
Eroul folcloric are un cu totul alt statut. Desigur că acest statut poate avea particularități în funcție de categoria folclorică unde acționează. Nu le vom ignora, dimpotrivă, le vom reține tocmai pentru definirea genului.
În basm, de pildă, eroul are și nu are nume, în sensul strict al cuvântului. Făt-Frumos sau Ivan, Ileana Cosânzeana sau Preafrumoasa Vasilisa nu sunt propriu-zis nume de persoane, de individualități, ci nume de tipuri. Împăratul, țarul, mai exact Roșu-Împărat, Verde-Împărat, Ivan-cneazul denumesc tipuri de personaje sau stări sociale (cum ar fi popa, boierul, țăranul etc.). Așa se explică faptul că personajele respective „trec” dintr-un basm în altul fără nicio dificultate, jucându-și rolul (identic) în cele mai diverse tipuri de subiecte. (va urma)
(din capitolul Eroul folcloric, volumul Poetică folclorică, Editura Universității din București, 1997)
