Literatura de azi 
Draga mea Caroline,
Dacă lacrimile pe care tu le-ai văzut și știi că nu sunt capabil să mi le interzic, dacă agitația pe care o simt lângă tine, agitație pe care cu siguranță ai simțit-o în această foarte, foarte emoționantă aventură, nu s-a declanșat decât în momentul în care te-am lăsat să te apropii de mine, dacă tot ce am spus și am făcut, și sunt pregătit să spun și să fac încă și mai multe, nu ți-au dovedit îndeajuns care sunt adevăratele mele sentimente ce-ți sunt fidele pentru totdeauna, atunci, iubita mea, nu mai am alte dovezi să-ți arăt. Dumnezeu știe că doresc numai fericirea ta și când voi renunța la tine, sau mai degrabă când tu, dintr-un simț al datoriei față de soț și mamă, mă vei părăsi, vei înțelege adevărul a ceea ce ți-am promis mereu: că nici una – nici prin cuvinte, nici prin simțăminte – nu va ocupa locul din inima mea, cel care este și va fi locul sacru închinat ție, până voi ajunge nimic.
N-am cunoscut niciodată până în acel moment nebunia dragostei – dragă și iubită prietenă – nu mă pot exprima – acesta nu este un moment pentru cuvinte –, dar voi avea mândria, plăcerea melancolică de a suferi ceea ce tu cu greu poți concepe, căci nu m-ai cunoscut cu adevărat. Sunt acum pe cale să plec cu o inimă grea pentru că apariția mea în această după-amiază să împiedice nașterea oricărei povești absurde pe care evenimentele de azi ar putea-o provoca.
Oare crezi tu acum că sunt rece, distant, neafectat, oare chiar și alții vor crede așa, chiar și mama ta, aceea mamă pentru care noi trebuie, într-adevăr, să ne sacrificăm, și mai ales eu, oare va ști sau măcar își va putea imagina ea vreodată imensitatea acestui sacrificiu?
Domnul să te apere, ierte și binecuvânteze – mereu și mai mult ca niciodată.
P.S. Reproșurile care te-au condus spre această decizie – iubita mea Caroline – au fost față de mama ta și din bunătatea sufletului tău, dar oare există ceva pe pământ și în ceruri care m-ar fi putut face atât de fericit cât m-ar fi făcut plăcerea de a te fi făcut a mea? Și nu mai puțin acum ca atunci, ba mai mult acum ca niciodată, tu știi că aș renunța cu plăcere la tot chiar acum, toate le-aș îngropa pentru tine, nu mă voi abține de la așa ceva chiar dacă motivele mele ar fi înțelese greșit – nu-mi pasă cine știe acestea și cum le-ar putea folosi, ei vor doar pe tine să te subjuge, eu am fost și sunt al tău de bunăvoie și în întregime, să te slujesc, să te onorez, să te iubesc… și să zbor cu tine când, unde și cum vei dori tu.
Scrisoare de la Lordul Byron pentru Lady Caroline Lamb, datată august 1812, momentul când pune capăt scurtei lor povești de iubire.
