Mariana Rogoz Stratulat 
E dimineață?
Am uitat că timpul tău e mozaic
de păsări călătoare,
de fluturi și cireșe coapte,
un timp cuminte
cu amintiri albastre și ceasuri ruginite
în fereastră.
Vino în timpul meu
să îți așez visul sub pleoape,
să căutăm cuvintele de foc,
să ardem frigul din ochii statuilor de ceară,
să scriem poemul umbrei
din ghioc.
Dar ce contează cum e timpul și al cui?
Să ne-așezăm pe marginea fântânii
să bem din miedul zeilor
o stea,
și să rostim în șoaptă o nouă rugăciune:
Bună dimineața, dragostea mea!
Sursa foto: radioenigmaromania.ro
