Alina Neagoe 
Eu nu-l iubesc deloc, pesemne meșteșugul iubirii nu se învață citind,
Vieții mele îi ofer zilnic bomboane de ciocolată cu mentă,
(Gusturi rafinate, vreau s-o îndulcesc, să mă învețe iubirea).
Din turtele dulci primite am înjghebat un teatru mic
Deasupra căruia îmi plimb, în fiecare seară,
Minunatele păpuși cu ochi de porțelanuri scumpe
Și inimi de catifea roșie.
Sunt în număr par, le admir în fiecare seară dragostea lor nou cumpărată de la papetărie.
Am scris cea mai frumoasă poveste, chiar mă pricep să scriu,
Eu, fericita nefericitelor lumii, scriu cele mai frumoase povești
Și, doar pentru că mă iubește, în pagina a 9-a,
Din Strâmbă-Lemne l-am preschimbat În Făt-Frumos Din Vecini;
Dragostea trebuie răsplătită, dragostea nu se refuză,
Dragostea nu se trădează.
Dragostea lui nu încăpea în teatrul meu mic, de păpuși,
Și nici nu strălucea, era veche, nu știu de la ce papetărie o cumpărase,
Dar, cu toate astea, mi-o oferise mie
Într-un sărut cald
Din care zvâcniseră toate păsările măiestre pe care mi le-am putut imagina vreodată…
Și au trăit Fericiți până la pagina 457,
Unde Făt-Frumos și-a dat seama că nu este făcut pentru povești,
Ci pentru o enciclopedie tehnica despre instalații și agregate.
