Dumitru Crudu 
La expoziția lui Verdianu, la muzeu,
Eu l-am văzut pe tatăl meu.
Pe tatăl meu, pe care nu-l văzui,
De când din astă lume a plecat și nu-i.
Căci tatăl meu s-a dus, s-a dus,
ca apa unui râu, înapoi, în sus.
Și atunci m-am întrebat, rămas pe mal:
Unde s-a dus, pe care cal?
Și de ce ducându-se, mi-a luat cu el
și bucurii, și schiuri, și oțel?
Atâta am sperat, printre copacii goi
Că o să revină ca apa înapoi.
Însă, oricât eu am scrâșnit din dinți și l-am strigat.
El înapoi de neam nu s-a înturnat.
La expoziția lui Verdianu la muzeu
Eu l-am văzut din nou plecând pe tatăl meu.
