Dana Heuberger 
Sunt bogată cu respirația
și cu iarna asta,
în care doar zăpada refuză să scrâșnească
și toarce molcom,
devenind o troienită umbră a urmei mele.
Sunt mai bogată cu zâmbetele voastre,
ale celor ce-alergați spre mâine.
Da, eu am fost aceea căreia i-ați surâs.
Traversând în trombă, ne-am ghicit
în învălmășeală
(printre sclipirile proclamând ritmic
Sărbătorile de plastic
în beculețele fericite ale primăriei),
crâmpeie din viață
și ne-am colorat cu înțelegere, în noi, poveștile.
Într-o clipită.
Alergând, dar zâmbindu-ne,
căci semănăm
întru ale nimicniciei și întru ale speranței.
Așteptându-l împreună pe Moș Crăciun
și bucuria din noi.
Oare-or veni în seara asta?
Sau poate mâine?
Sperăm în noapte de prea multă vreme.
(sursa foto: jurnalspiritual.eu)
