Camelia Florescu 
De unde să-ndur
Tot stropul de brumă,
Ce-adoarme în miriști
De tâmple sub humă ?
De unde sa-mi plâng
Ursitele ramuri,
Ce-ncet urcă-n mine
Din gene de neamuri?
În târg plouă greu
Pe alei e furtună
Și cioburi de noapte
In mine se-adună.
Măsor iar lumina
Pe deal despletită
Pe ruguri de fragi
Și de toamnă-aiurită
De unde sa-ndur?
Și de unde să plâng?
Pe suflet zac frunze
Cu zâmbet nătâng
Sursa foto: g1b2i3.files.wordpress.com
