Camelia RadulianCamelia Radulian
15.12.2017

Pe timp apasă albul

Pe timp apasă albul. Aproape pân’la gene e iarna-n noi și, albă, în riduri ne tot sapă cu un fior de friguri. Ne ducem ca o apă; mărăciniș ne facem, de ghețuri, între gheme. Se sting de noi, ca fulgii, părelnicele vremuri când Dumnezeu pe câmpuri, cu mâna lui de lut foșnea din cer icoane […]