Inelul

Ți-am pus inel de floare
și ți-am legat toți pașii
trăgând de umeri iarba
și rădăcini de ploi,
și-ți înveleam iubito
la pieptul fin urmașii
când ne creșteau tuleii
prin lungi zăpezi de foi.

Ți- am pus inel de lună
și te-am făcut mireasă,
mi-aduc aminte-n treacăt
cum pustiam tot cerul
și câte stele-n seară
strângeam sub geana-ți deasă
doar să nu simți iubire
nicicând în suflet gerul.

Ți-am pus inel de rouă
și tălpi ți-am fost cu trupul
să nu te-nece toamna
cu veștedu-i apus,
am strâns toți macii-n buze
și-n coji de nuci sărutul
să nu te-atingă ploaia
cumva de aș fi dus.

Ți-am pus inel de cruce
și ți-am cărat tot chinul
călcând toți țepii vieții
desculț prin lung destin,
și ți-am turnat în suflet
doar mierea nu pelinul
când îți vedeam suavo
plângând obrazu-ți fin.

Ți-am pus inel de ani
și ți-am legat tot trupul
de umbra ce albește
a strălucirii gând
și, ți-am vegheat hotarul
târând în pumni nisipul
când ne creșteau copacii
la capăt rând, pe rând.

Sursa foto: img25.olx.ro