Adânci chemări

mi-e sufletul o tristă liră
răzbesc acorduri de demult
rătăcitor prin viața asta
o lume piere lângă mine
azi nu mai am puterea
să țip, să strig, doar plâng
în clipe neosteite
am revenit din alte vremuri scufundate
delirul unui gând arzând
aduc cu mine timpul
ce poate odată îl vom străbate
mă așez în răsuflarea mării
în nostalgia unui vis
astăzi nomad
aud chemări din alte zări
din craniul sfărâmat de timp, de ani
vor trece alte cuvinte, mâine
luminând feeric cerul
atunci, acolo, voi zâmbi fericit

Sursa foto: i0.wp.com