Domnița Ștefănescu 
3 septembrie 1994. Consiliul Naţional al PUNR. îl păstrează pe Gheorghe Funar în funcţia de preşedinte al partidului şi nu renunţă nici la alianţa cu PDAR. În cadrul Blocului Unității Naționale.
– Tot la Cluj-Napoca, în stradă, continuă demonstraţiile celor înşelaţi de Caritas. Ana Potcoavă, lidera greviştilor foamei, cere pedeapsa cu moartea pentru Ion Stoica şi sancţionarea severă a celor care au sprijinit firma. Unii clujeni îl consideră vinovat moral şi pe Gheorghe Funar şi cer demiterea lui din funcţia de primar al Clujului. (Caritas este doar cea mai faimoasă dintre cele 600 de societăţi de întrajutorare din România care i-au păgubit pe depunători de 17,5 miliarde lei. Împotriva acestor firme s-au înaintat instanţelor judecătoreşti 1 100 000 reclamaţii.)
– Bill Clinton a dispus prelungirea cu încă un an (până la 3 iulie 1995) a clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România. La începutul lunii august SUA era pe primul loc în ce priveşte investiţiile străine în România care, la rândul ei, şi-a amplificat exporturile în SUA.
5 septembrie 1994. Gheorghe Funar trimite o scrisoare deschisă preşedintelui CDR, Emil Constantinescu, în care, făcând referire la poziţia UDMR faţă de Tratatul româno-maghiar, trage concluzia că acest partid s-a folosit de Convenţie pentru a-şi finaliza scopurile sale antiromâneşti. Liderul PUNR consideră că CDR a pierdut alegerile datorită alianţei cu UDMR şi îl invită pe Emil Constantinescu să renunţe la această alianţă şi chiar să susţină demersurile prin care UDMR să fie scos în afara legii. Gheorghe Funar nu uită să sublinieze că sugestiile sale au o importanţă sporită deoarece emană de la un partid care participă la guvernare.
– Unii reprezentanţi ai PNŢCD consideră că PL’93 este copilul teribil al CDR, deci un „partid problemă”. Ultima propunere a PL’93 considerată inoportună este alcătuirea de liste electorale separate, pentru fiecare partid din CDR, ceea ce în opinia membrilor alianţei ar fi calea cea mai sigură de destrămare a Convenţiei. Lui Ion Diaconescu propunerea i se pare absurdă deoarece Convenţia realizează unitatea Opoziţiei, iar candidaturile pe liste separate conduc inevitabil la lupta politică în interiorul CDR.
– Vizita ministrului de Externe român, Teodor Meleşcanu, la Budapesta, impune concluzia că România şi Ungaria sunt interesate şi capabile să adopte un limbaj comun, care să conducă, prin continuarea negocierilor, la încheierea Tratatului politic de bază între cele două ţări. Teodor Meleşcanu s-a întâlnit cu preşedintele republicii, Arpad Göncz, preşedintele Adunării Naţionale, Zoltan Gal, primul-ministru Gyula Horn şi bineînţeles cu omologul său ungar, Lászlo Kovács. Gyula Horn a apreciat că „există voinţă politică de ambele părţi de a încheia Tratatul politic de bază“, determinată de interesul flecăreia dintre părţi de a-şi rezolva propriile probleme politice în perspectiva integrării în organismele europene pentru că „Europa are nevoie de noi, dar fară tensiunile dintre noi“. Evaluând rezultatele vizitei, Teodor Meleşcanu apreciază că Tratatul româno-ungar ar putea fi semnat până în mai 1995 şi că, dacă s-au făcut progrese în tratativele pentru recunoaşterea frontierelor, nu s-a ajuns la niciun rezultat în problema minorităţii maghiare.
7 septembrie 1994. „ Nu va fi niciun răspuns al CDR la o producţie de acest tip“ – comentează Emil Constantinescu scrisoarea primită de la Gheorghe Funar, pe care o consideră un model de politicianism şi demagogie”. De la înălţimea funcţiei sale de preşedinte al unui partid aflat la guvemare, Gheorghe Funar reuşeşte din nou să tulbure apele, epistola sa intrând rapid în atenţia generală nu tocmai favorabil pentru liderul PUNR. De altfel şi Valer Suian, senator PUNR, a considerat necesar să precizeze că poziţia lui Gheorghe Funar nu reflectă atitudinea PUNR faţă de UDMR, iar Cornel Brahaş crede că ar fi posibil ca afirmaţiile lui Funar să dăuneze relaţiilor PUNR cu PDSR. Într-adevăr un personaj important din PDSR, Vasile Văcaru, face o declaraţie incomodă pentru Gheorghe Funar: „Coincidenţa acestei declaraţii belicoase cu vizita d-lui Meleşcanu la Budapesta mă pune serios pe gânduri“.
– Victor Ciorbea, alături de liderii partidelor din CDR, anunţă la o conferinţă de presă că noua structură sindicală pe care intenţionează să o creeze se va numi Confederaţia Sindicatelor Democratice din România şi va avea permanent rolul de cenzor al Guvernului. Unele federaţii din CNSLR-„Frăţia” au decis să-l urmeze pe Victor Ciorbea.
7 – 8 septembrie 1994. „România poate şi trebuie să fie partenerul privilegiat al Franţei“, declară ministrul de Externe francez Alain Juppé, aflat într-o vizită în România. În cadrul întâlnirllor cu Ion Iliescu, Nicolae Văcăroiu, Teodor Meleşcanu s-a discutat şi despre integrarea României în Uniunea Europeană sau despre consecinţele respectării embargoului împotriva Iugoslaviei.
