Literatura de azi 
Ai harul minunat al înțelegerii, iubită Mary. Ești dătătoare de viață, Mary. Ești aidoma Marelui Spirit, care se împrietenește cu omul, nu doar ca să ia parte la viața lui, ci și ca să i-o îmbogățească. Faptul că am ajuns să te cunosc este cea mai importantă realitate din zilele și nopțile mele, un miracol ce nu prea face parte din ordinea firească a lucrurilor.
Am susținut întotdeauna că aceia care ne înțeleg pun stăpânire pe ceva din sufletul nostru. Însă dumneata nu faci așa. Mă înțelegi și astfel îmi oferi un sentiment de libertate calmă cum nu am mai simțit niciodată. Iar în ultimele două ceasuri ale recentei dumitale vizite mi-ai luat inima în palmă și ai descoperit o pată neagră pe ea. Dar imediat ce ai găsit-o, pata s-a șters definitiv și am devenit cu desăvârșire liber.
Și acum ești un sihastru în vârful muntelui. Mie nimic nu mi se pare mai minunat decât să fii sihastru pe un tărâm „plin cu superbe locuri secrete”. Însă te rog, iubita mea, nu te expune riscurilor. Această perioadă de sihăstrie nu-ți va satisface sufletul flămând și trebuie să rămâi sănătoasă și puternică pentru ca să poți să repeți experiența.
Frunzele de dafin și frunzele de roiniță umplu locul acesta cu cel mai încântător parfum. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru că mi le-ai trimis.
Cu dragoste, Kahlil.
