Alina Neagoe 
După o colică renală prost tratată,
Zeus, neputându-și birui lirismul,
În timp ce-și pregătea dimineața albastră,
Prea albastră, prea senină, prea perfectă,
Sătul de miere, lapte de capră, ambrozie și chiar tras la sorți destine,
Plictisit de trimis scrisori de dragoste întortocheate pământencelor focoase și ocheade nimfelor
Și aflând că nici nu mai erau la modă,
Se trezi enervat de atâta fericire și poftind la o cafea neagră.
Ptiu, drace! Unde s-o găsească?
În acest răstimp mă trezii și eu,
Tot după o colică renală prost tratată,
Plus o infecție urinară, plus un abces înfloritor la măseaua de minte;
Mă apucai să îmi pregătesc dimineața albastră,
Prea alergând să găsesc pantofi potriviți,
Prea grăbită către instanță să prind răsăritul primei ședințe,
Sătulă de alertele rezoluțiilor de complinire a a lipsurilor cererilor de chemare în judecată,
Sătulă de trimis atâta bună-credință
În stânga și în dreapta
Și aflând chiar că nu mai e la modă…
Cum zicea că se numește capra aceea din cornul căreia curg toate bunătățile cu nemiluita?
Cu o mână pe volan si una pe telefon, dau un ”search” în grabă: Amalteea…
„Hai, că-i post și dimineață,
Merge și-o cafea neagră,
Zeus moare și-așa n-are”,
Mă fericii eu într-o zi asemănătoare
Cu toate celelalte zile din viața mea,
Adăugând încă o fericire pământeană,
Neremarcată până azi:
Fericiți cei ce n-au capre dar au cafea neagră!
