Dumitru Crudu 
În noua mea carte de proză, „Moartea unei veverițe”, apărută zilele acestea la Editura Univers din București și lansată la Târgul de Carte Gaudeamus, am un personaj Ivan, rus de naționalitate, pe care începutul războiului ruso-moldovenesc din 1992 îl prinde în Bender, orașul unde locuiește și lucrează ca inginer la fabrica de încălțăminte din oraș. Ivan este căsătorit cu moldoveanca Maria și crește un copil, pe Iulia, care, deși are șase ani, încă nu a început să vorbească.
Pentru că tatăl său suferă de o cefalee îngrozitoare, Ivan iese în oraș să-i cumpere un analgezic, iar asta se întâmplă în primele zile ale lunii martie, când soldații ruși din Tiraspol au declanșat războiul ruso-moldovenesc, împreună cu gardiștii ruși și cu cazacii de pe Don. În timp ce se îndrepta spre farmacie, Ivan este prins și înrolat cu forța în armata transnistreană și trimis să lupte la Coșnița, contra polițiștilor și voluntarilor moldoveni care-și apărau țara. Ivan va împușca doar în aer și se va gândi numai la cum să evadeze de acolo. Fuge când se lasă seara, dar este prins de către polițiștii moldoveni, cărora li se pare suspect că un rus poate să vorbească așa de bine limba română și-l trimit la zdup pentru a fi anchetat ca să vadă dacă nu e vreo limbă de-a gardiștilor cumva, iar din pușcărie i se va da drumul doar după ce se va termina acest război absurd și foarte sângeros și abia atunci se va întoarce la ai lui, care în tot răstimpul acesta l-au suspectat că i-a părăsit pentru a-și salva pielea.
Cotitura din destinul său o reprezintă clipa când dezertează din armata rusă. Cu toate că este rus, Ivan refuză să lupte de partea soldaților ruși în război, pentru că i se pare că acest război frizează absurdul.
După război și după ce va fi eliberat din pușcărie, primul lucru pe care-l va face Ivan va fi să ia un autobuz și să revină la Bender, la ai lui, dar ajungând acasă descoperă că este căutat de miliția transnistreană, pentru că a dezertat din armata rusă și fuge din nou.
„Moartea unei veverițe” e o carte de proză scurtă, dar ar putea fi citită și ca un roman, iar în prima bucată din carte apare rusul Ivan care refuză să împuște polițiști și voluntari moldoveni și trage în aer.
Oare au existat și în realitate asemenea ruși? Cu siguranță că da. Eu chiar am cunoscut unul, care mi-a servit ca prototip pentru Ivan.
Noroc că mai există și oameni ca Ivan, care lasă după ei o ușă deschisă. O ușă deschisă pe care au intrat și celelalte personaje din cea mai recentă carte a mea, „Moartea unei veverițe”.
