În liniștea galbenă a dimineții…

Am revenit când noaptea s-a furișat
ca o vietate
în ascunzișurile întunecate ale somnului…
Apoi…
Apoi stelele au dispărut și
El mi-a inundat sfielnic sufletul.

Ți-am privit tăcută ochii
și am văzut cum coboară în ei
cerul
și pescărușii
istoviți de freamătul mării,
de murmurul adâncurilor,
de vaietul scoicilor ce abia se nasc.

Astăzi sunt ca un glob în care
copacii și-au trimis culorile și lacrimile;
astăzi sunt ca o cameră în care s-a revărsat
lumina și
s-au rostogolit mărgelele
pe care mi le-ai dăruit de Crăciun…

Îmi amintesc numele tău
scris în nisipul pustiului,
în liniștea galbenă a dimineții
prin care
mă pierd înspre mine…

Sursa foto: lh3.googleusercontent.com