Trei prieteni

Ivan, Mișa și Tolea sunt șoferi de autobuz și tustrei sunt simpatizanți socialiști înfocați. La ultimele alegeri au tot votat cu Dodon și cu socialiștii și tot timpul s-au dus împreună să voteze. Ieri, la fel. Au convenit să meargă cu hurta și pentru asta și-au fixat o întâlnire în fața cafenelei La izvor, la ora 11.00, dimineața. Cafeneaua se află vizavi de secția de votare, ca într-o poezie de Ioan Es Pop, și cei trei prieteni s-au reunit la timp. Nimeni nu a întârziat.

-Eu am o propunere, unde a făcut Mișa, care e șofer pe ruta 23.

-Te ascultăm, și-a ciulit urechile Tolea.

-Ce ar fi mai întâi să bem un păhărel și după aia să votăm?

Ivan a început să tropătească.

-Eu nu-s de acord. Eu zic să mergem să votăm și după aia să venim și să bem.

-Majoritatea decide, a tunat Mișa și cum Tolea îl susținea, au urcat treptele cafenelei La izvor, pentru a bea o sută de coniac.

-Doar o sută, și după aia mergem să votăm, a încercat Mișa să-l îmbuneze pe Ivan, care venea mormăind în spatele lor.

Au comandat câte-o sută de coniac coniac Călărași, de la baștina președintelui lor, pe care ei îl preferau Divin-ului. Nu s-au mai văzut de o lună și au ciocnit. Mișa a toastat ca să fie măturat Chirtoacă. Coniacul l-au supt dintr-o înghițitură și li s-a părut al dracului de gustos. În viața lor nu au băut un coniac mai gustos ca acela. Toți plescăiau din buze, nevenindu-le să creadă.

-Bă, da ce bun a mai fost, a spart tăcerea Tolea.

-Plecăm, i-a îndemnat Ivan, dar s-a opus Mișa.

-Mai luăm câte-o sută și mergem!

Chelnerul le-a mai adus trei pahare pline ochi cu licoarea aia maro, care se legăna între pereții vasului. Au ciocnit iar, toastând pentru ca acest referendum să aibă succes. Mișa a dat paharul peste cap dintr-o înghițitură și a simțit cum coniacul i s-a prelins pe gât ca un foc. Parcă i s-a aprins pe dinăuntru și ardea. Un pojar mistuitor, care-i făcea bine. Niciodată de când se știe nu a mai băut un coniac mai delicios ca acesta. Ca și cum ar fi fost amestecat cu miere, atât de plăcut mai era, iar părerea sa o împărtășea și Tolea, care, fără să se mai consulte cu prietenii săi, i-a făcut un semn chelnerului să mai repete comanda.

-Fac eu cinste, și-a anunțat el prietenii. Rândul acesta îl dau eu.

-Dar de unde ai bani?

-Am găsit două sute de lei pe drum.

Cei doi nu l-au crezut, dar au primit să bea pe banii lui.

După ce a golit și acel pahar, a simțit și Ivan cât de bun mai e și următorul rând l-a dat chiar el. Beau, râdeau și povesteau zgomotos ce au mai făcut în ultima lună de când nu s-au văzut, uitând cu totul de referendum.

-Băiete, încă trei sute de coniac, l-a strigat Mișa pe chelner.

-Nu mai servim.

-Cum așa?

-Închidem, le-a spus chelnerul și i-a rugat politicos să elibereze localul.

Vrând-nevrând, cei trei prieteni au ieșit afară și doar când s-au trezit în stradă și-au amintit și de referendum și erau gata-gata să treacă strada pentru a vota, când Tolea s-a uitat la ceas și a văzut că era ora 22.00. Deja era prea târziu să mai meargă să voteze și s-au pornit împleticindu-și picioarele ca să caute o altă cârciumă, o cârciumă deschisă, pentru a mai linge o sută de coniac. Mergeau ținându-se unul pe altul și erau pur și simplu fericiți de faptul că au făcut o alegere corectă.

(sursa foto: drinkwire.liquor.com)