Gabriel ChifuGabriel Chifu
01.12.2017

O întâmplare dintr-o seară de toamnă

Astă-toamnă, într-o seară, am întârziat împreună cu câțiva cunoscuți în jurul unei sticle de whisky. La un moment dat, neatent fiind, paharul plin mi-a dispărut dinainte și-n locul lui a apărut același pahar, însă gol. Am zis că asta e, probabil vreunul dintre comeseni, prea însetat, din greșeală…

Curând, figura s-a repetat, o dată și-ncă o dată. M-am supărat și am răbufnit: „Ce-i nebunia asta, care dintre voi își bate joc de mine și-mi golește paharul? Oamenii s-au simțit jigniți, pe bună dreptate, n-aveau nici amestec, nici vină, iar D., prietenul meu pe care nu am cum să-l suspectez de rea-credință, a ridicat din umeri în semn că nu știu ce vorbesc, mi-am băut mințile.

Așadar, altcineva îmi golea paharele, nu cei de față, cineva din afara scenei. Am avut atunci o bănuială, dar m-am ferit s-o rostesc cu voce tare.

Am plecat spre casă. Pășeam pe două și pe trei cărări. Strada se dovedea a fi, deodată, ca un râu cu nenumărate meandre, aproape amețisem de atâtea schimbări de direcție. Ei bine, iarăși și-a făcut simțită prezența acea persoană invizibilă care-mi golise paharele. De grija mea, acum, sub ochii mei, el a îndreptat la propriu strada pentru mine! Ce putere are nevăzutul ăsta enervant, m-am mirat în gând, să-ndrepte strada asta plină de curbe aiuritoare… Totuși, poate doar mi se pare, am mai gândit în sinea mea.

Dacă e să spun adevărul, în seara de toamnă târzie nu pornisem cuminte spre casa mea, ci spre locuința altei femei. Înaintam, înaintam, însă nu reușeam s-ajung acolo, deși de mult s-ar fi cuvenit s-ajung. Eram surprins, răvășit chiar de întâmplare. Dar la capătul rătăcirii mele s-a petrecut ceva care a pus capac la tot: drumul ăla ce trebuia să mă ducă undeva m-a scos de fapt în cu totul altă parte. M-am pomenit nu la ușa locuinței sale, unde curg laptele și mierea, ci în fața casei mele friguroase. În dorința sa de a mă aduce pe calea mea, insul din umbră schimbase clădirile între ele. De data asta chiar l-am zărit o clipă cum, târându-și aripile prea lungi, împingea cu zel un bloc de locuințe în afara cadrului pentru a așeza în loc casa cu țiglă roșie binecunoscută.

(sursa foto: pixabay.com)