A folosi avionul ca pe un automobil

MIRCEA FLORIN ȘANDRU. Producător de discursuri lirice ample, maiestuoase. Imaginaţia poetului se desprinde rareori de pământ şi chiar şi atunci nu zboară foarte sus. În cele mai multe cazuri declamația rămâne terestră. Mircea Florin Şandru foloseşte avionul poeziei ca pe un automobil.

VALENTIN ȘERBU. Cele mai multe dintre personajele care populează cărțile lui Valentin Șerbu se caracterizează prin inconsistență socială. Dar aceasta nu le împiedică să pară a fi în rând cu lumea. Asemenea unor marionete dezarticulate, ele fac mereu aceleași gesturi, imitând îndeletniciri și profesii, clamându-și emfatic principiile. Prozatorul demonstrează subtil că între semidoct și savant, între cabotin și artist nu există diferențe în ceea ce privește trăirile. Și unii și alții cred în ceea ce fac, se devotează și se exaltă, indiferent dacă realizările lor sunt sau nu omologate de societate.

CORNELIU ȘTEFANACHE. Dacă ar fi transpusă pe ecran, proza lui Corneliu Ştefanache ar face necesară folosirea peliculei alb-negru. De un patetism auster, vorbind mai mult despre oameni şi problemele lor decât despre frumuseţea atemporală a naturii, această proză sacrifică, în favoarea intensităţii dramatice, diferitele posibilităţi de seducţie de care dispune spiritul moldovenesc. Într-o anumită măsură, Corneliu Ştefanache s-a conformat îndemnului, pe care G. Călinescu îl adresa romancierilor români, de a se smulge din contemplarea extatică a peisajelor pentru a-şi privi şi studia cu atenţie semenii.

PAVEL ȘUȘARĂ. Este un personaj imediat vizibil al vieţii literare. Are o constituţie fizică robustă şi poartă barbă. Se îmbracă sobru, dar nu uită să-şi adauge şi ceva de genul unei eşarfe roşii la gât. În evul mediu putea trece, deopotrivă, drept alchimist şi corsar. În vremea noastră este confundabil cu un om de afaceri din America de Sud, dar şi cu un pictor excentric. Cronicile sale de artă plastică sunt construite solid, ca nişte studii. Eşafodajul lor teoretic are întotdeauna o anvergură disproporţionat de mare în raport cu aceea a operei analizate. Pavel Şuşară face parte dintre publiciştii care trag cu tunul în vrăbii.

BOGDAN TEODORESCU. Antipatic ca ziarist (din cauza incapacităţii de a fi obiectiv în judecarea vieţii politice), Bogdan Teodorescu devine cuceritor ca scriitor. El este ca o pasăre şchioapă care scapă de şchiopătat ridicându-se în văzduh. Romanele sale sunt satire caustice, scrisă cu o vervă de zile mari, la adresa vieţii publice (instituţii de stat, mass-media etc.) din România de azi.

RADU TUDORAN. A fost, încă dinainte de război, unul dintre puţinii profesionişti ai scrisului de la noi. În timpul comunismului s-a manifestat, în continuare, ca un profesionist. În timp ce fratele său, Geo Bogza, avea statutul unui sacerdot literar de serviciu al regimului, el trăia retras, dar publica best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărţile sale – aproape fiecare reeeditată de mai multe ori – depăşea 1.400.000.

FLORIN TUDOSE. Psihiatru faimos, invitat frecvent să se pronunţe, în emisiuni TV sau ziare, asupra unor probleme de interes public, Florin Tudose a devenit cu timpul (inevitabil) autorul unor expresive portrete psihologice satirice ale politicienilor de după 1989. În realizarea acestor portrete el se foloseşte nu de informaţii confidenţiale, obţinute ca psihiatru, ci de observaţii făcute asupra comportamentului personajelor sale pe scena vieţii politice. Având o serioasă pregătire ştiinţifică, dar şi talent literar, reuşeşte să descrie fizionomia (morală) secretă a unor oameni care îşi pun întotdeauna o mască înaine de a ieşi în lume.

GEORGE ȚĂRNEA. Surpriză de proporţii! Talentatul poet George Ţărnea, cunoscut (şi dezavuat) pentru uşurinţa cu care a compus în timpul regimului comunist versuri melodios-festiviste, a publicat cu puţină vreme înainte de moarte o carte cu titlul Poeme supărate rău, şocantă prin sinceritatea ei agresivă, prin stricarea furioasă a oricărei atmosfere sărbătoreşti. În ultimii ani de viaţă, George Ţărnea a întors armele. Rafalele sale lirico-pamfletare sunt necruţătoare.

DUMITRU ȚEPENEAG. Romanele publicate de Dumitru Țepeneag după 1989 se citesc uşor, fiind scrise cursiv şi cu umor, având numeroase dialoguri şi cuprinzând, de asemenea, extrase din presă, fragmente din discursuri politice (inclusiv dintr-un discurs rostit de Emil Constantinescu la Paris), dar se şi uită la fel de uşor. Scriitorul a trecut de la onirismul profesat în tinerețe la hiperrealism, captând, în noua sa ipostază, fluxul vieţii fără nici o selecţie prealabilă, fără reducere la scară, fără accentuarea expresivităţii unor situaţii

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Literatura de azi (cea mai bună publicație literară online din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.

(sursa foto: descopera.ro)