Domnița Ștefănescu 
16 august 1994. Neînţelegerile dintre Miron Mitrea şi Victor Ciorbea, conducătorii gigantului sindical CNSLR-„Frăţia”, duc la despărţirea publică a celor doi lideri. Miron Mitrea constată că opiniile sale politice diferă atât de mult de ale lui Victor Ciorbea încât nu mai pot merge, mai departe, împreună. Victor Ciorbea explică şi în ce constă diferenţa: Miron Mitrea este tot mai atras de PDSR şi de funcţiile pe care acest partid este dispus să le ofere liderilor sindicali. În consecinţă Victor Ciorbea decide să se retragă din CNSLR-„Frăţia” şi să întemeieze cu unele structuri sindicale ce-l vor urma o nouă Confederaţie apropiată de CDR. Miron Mitrea reacţionează, declarând că sindicatele ar trebui ţinute la distanţă de politică.
– Markó Béla, preşedintele UDMR, este primit la cerere de Teodor Meleşcanu cu care discută despre perspectivele tratatului româno-maghiar. Liderul UDMR consideră că tratatul trebuie să conţină principiile comunităţii maghiare în legătură cu soluţionarea problemelor acestei minorităţi în România.
17-19 august 1994. Noutate de senzaţie. Cinci deputaţi – Aristide Dragomir, Raymond Luca, Petre Roman, Adrian Severin, Constantin Teculescu – sunt invitaţi la Parchetul General, la sesizarea Guvernului, în vederea audierii pentru verificările prealabile începerii urmăririi penale. Petre Roman, Adrian Severin şi Constantin Teculescu sunt acuzaţi că în funcţiile pe care le-au avut (prim-ministru, ministru, şef de serviciu BRCE), au dispus să se cheltuiască importante sume de bani, fără acoperire legală. Aristide Dragomir este învinuit de infracţiunea de ultraj (pe aeroportul din Arad a lovit un subofiţer) şi distrugere, iar Raymond Luca trebuie să răspundă în legătură cu infracţiunile de insultă şi ultraj la adresa Guvernului.
18 august 1994. Guvernul Văcăroiu devine (conform caracterizării primului-ministru) bicolor, nu pentru că n-ar mai fi suportat monotonia unei echipe doar a PDSR, ci pentru că a venit vremea ca obligaţiile faţă de PUNR să fie onorate. Prin urmare Guvernul adoptă doi peunerişti ca miniştri: Valeriu Tabără (agricultură) şi Adrian Turicu (comunicaţii). Noii miniştri sunt membri marcanţi ai PUNR, şi prin ei ascensiunea acestui partid la guvernare se face, aşa cum declară Gheorghe Funar, la vedere, dar de fapt, PUNR guvernează deja mascat (discreţie impusă de PDSR) prin Iosif Gavril Chiusbaian (justiţie) şi Aurel Novac (transporturi) susţinuţi de PUNR. Ca la orice remaniere guvernamentală oamenii politici fac declaraţii: Oliviu Gherman ţine să explice că numirile s-au făcut datorită valorii candidaţilor pe care PUNR a ştiut să-i aleagă; Ioan Gavra zice că PUNR trebuie să-şi asume răspunderea guvernării. În tabăra Opoziţiei părerile sunt convergente: un partid extremist a pătruns prin şantaj în Guvernul României.
– Victor Ciorbea (preşedintele CNSLR-„Frăţia”) şi Dumitru Costin (preşedinte BNS) pun bazele unei alianţe sindicale – CDR care urmează să se definească ulterior. Întreaga stângă politică se declară împotriva politizării sindicatelor, deşi Miron Mitrea este şi el tot mai aproape de PDSR.
19 august 1994. Corneliu Vadim Tudor este nemulţumit că partidul său nu a intrat în calculul de remaniere guvernamentală, deşi face parte dintre aliaţii PDSR. Într-o scrisoare deschisă adresată lui Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, PRM face nota de plată pentru PDSR pe care o însoţeşte de ameninţările şi criticile dintotdeauna. Pentru a susţine mai departe Guvernul Văcăroiu, care a aruncat ţara într-o profundă criză economică, PRM cere: 2 miniştri, 5 secretari de stat, 2 directori generali în structurile guvernamentale, 10 directori generali în ministere, 3 ambasadori, 2 funcţionari în organisme internaţionale, 3 prefecţi, 3 subprefecţi, 5 directori în cadrul prefecturilor. Pentru satisfacerea acestor cereri PDSR-ului i se acordă răgaz până la sfârşitul anului. Până atunci Corneliu Vadim Tudor critică modul în care s-a făcut recenta remaniere şi PUNR care a ajuns la guvernare prin presiuni.
– Opoziţia protestează, din nou în zadar, în legătură cu procedeul prin care au fost numiţi noii miniştri – prin decret prezidenţial, fără să se mai recurgă la validarea în Parlament. Ziarul Adevărul face o schemă din care rezultă ceea ce îi contrariază pe mulți oameni politici: jumătate dintre miniştrii cabinetului Văcăroiu nu a primit girul Parlamentului, ceea ce pentru Opoziţie înseamnă încălcarea gravă a Constituţiei.
– După ce Guvernul a aprobat ansamblul de măsuri pentru accelerarea privatizării (17 august), Iacob Zelenco, preşedintele Agenţiei Naţionale de Privatizare, prezintă Executivului lista celor 3 000 (2 934 plus instituţiile de asigurări) de societăţi privatizabile care reprezintă 47,8% din totalul societăţilor comerciale (6 700) din România, constituite pe baza Legii nr. 15/1990 (privind reorganizarea unităţilor economice de stat, ca regii autonome şi societăţi comerciale). Iacob Zelenco informează că până la 30 iunie 1994 au fost privatizate 590 de societăţi comerciale, adică 8% din totalul celor privatizabile. Ponderea capitalului social privatizat este de 3% din totalul capitalului social. Pentru semestrul al doilea din 1994 sunt planificate pentru privatizare 1660 de unităţi.
