Se face fulger

Nu putem poposi pe câmp fără piramide,

colinele sărace suferă de ozon dublu rafinat…

Noi deznodăm firele iluziei de pir

din desişul aurei,

rupem acul ceasului de calcar

ce dă târcoale mandalei, mantrei,

strigăm lumina din văzduhul ros de derme,

aruncăm tărâţele în golurile existenţiale,

ştergem din calendar anul

câinelui de foc fără şampanie,

tăiem în fâşii vântul de despărţire,

zăvorâm varanii dincolo

de tufe perforate-n dodii,

iscodim sub sigilii de bonsai,

răzbunăm clipa îngustă

din pendulul lui Foucault,

ducem marmura spre pleoape,

ridicăm îngerii până la cerc,

încrustăm miturile pe noptiere,

căutăm loc de mănăstire pentru regina-nopţii,

coasem crucea pe ie

sângerie, colilie, colibrie,

spălăm sandalele nisipului în lustru de poeme,

batem din aripi în ritmul sevei,

croim cuibare de mir pe lobi şi-al treilea ochi,

înnodăm proverbe albe la gâtul ciocârliilor,

privim sufletul ierbii cu ochiul liber…

Distanţa dintre noi se face fulger…

Aştept să-mi treacă stolul de fotoni pe la poartă…

Sursa foto: str.crestin-ortodox.ro