Lavinia Elena Niculicea 
Au îngălbenit castanii,
lumânări ce pâlpâie
la umbra timpului,
vântul le duce ultima suflare
pe buzele iubitei toamne.
pe sub frunzele lor îmi plimb dorul
ruginit de atâtea anotimpuri.
scutur puțin verde în sufletu-mi adormit
să port cu mine veșnicia
ca pe o haină nedemodată,
pe sub ramuri trec două raze
ținându-se de mână…
castanii le cunună
dansând pe ritmul unui apus
și atunci îmi vine să iubesc castanii,
parfumul lor ca pe o firavă speranță.
cu mintea îi privesc
visând asemenea lor
că și eu voi atinge cerul
dacă mă voi ridica pe vârfuri
ca-ntr-un balet de toamnă.
În frunzele lor
îmi citesc anii
ce zboară spre zenit…
Sursa foto: 3.bp.blogspot.com
