Toate nopţile sunt la fel
Îmi săpunesc conturul
Mătasea lui vinovată de secole
Sub care mulţi lupi au urlat
Multe păduri au înălţat case pentru miri
Totul părea a fi o reuşită
Doar că pierdusem din melodie câţiva timpi
Pe care nu i-am mai putut recupera
N-am mai crezut în perfecţiune de atunci
Pentru ca acum să mă dedic în exclusivitate
Altor iluzii
Cu buzele uşor trecute de miezul nopţii
Istorisind declamând scoţând strigăte de viaţă şi de moarte
Acolo unde a doua zi
Nu se mai vedea nimic
Numărul orelor de iubire rămânând imprecise
Dar şi cele care au udat cu roua lor
Acoperişul de sare
Stingându-i setea
Şi tot ce omul poate atinge
Aşeza sub ochi
Alb negru dator sau nedator
Pentru adâncă introspecţie
Sursa foto: nolongerinbetween.files.wordpress.com