Izvorul de filozofie

A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret“, iar apoi a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. Constantin Noica (12 iulie 1909 – 4 decembrie 1987) a fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filosofiei şi membru al Asociaţiei „Criterion“. După efectuarea unor studii de specializare în Franţa, şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940.

Am găsit încă un om de care mă pot despărţi. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult. Vă strângeţi mâna, vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva. E un pact între voi: „acum ne putem despărţi”. Căci orice v-ar despărţi de acum înainte, sunteţi doi oameni care s-au întâlnit. Ăsta e esenţialul: să te întâlneşti cu celălalt. Finalul – care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor – devine acum posibil. Oamenii aceştia, lângă care stai ceasuri întregi şi care stau ceasuri întregi lângă tine, spre a nu obţine nimic nici unii nici alţii, sunt aşa de anoşti încât nici măcar nu te poţi despărţi de ei.

(„Jurnal filozofic”)

Imagine de pe daciccool.ro