Dumitru Crudu 
Personaje:
Soldatul rus
Rebela cecenă
Boschetarul
O nebună
Militarul
Scena 1
Un parc dintr-un oraş în care a început războiul. Băncile sînt răsturnate. Sînt rupte. Pe alei se pot vedea ziare aruncate, hîrtii, foi, haine. Sînt multe gropi apărute în urma exploziilor. O singură bancă a rămas întreagă pe care stă o femeie îmbrăcată în haine albe. În faţa acestei bănci e un fel de tranşee. Bate un vînt foarte puternic.
Soldatul rus: Ați putea să-mi spuneți dacă e un magazin aici?
Rebela cecenă: A fost.
Soldatul rus: A fost?
Rebela cecenă: Da.
Soldatul rus:Pietre, moloz, înseamnă că l-au distrus și pe el. Dar dimineață încă mai era.
Rebela cecenă: Da, dimineață încă mai era. Dimineață multe încă mai erau.
Soldatul rus: Și oare unde ar putea fi un alt magazin prin zonă?
Rebela cecenă: Știu unde, dar nu știu cum să ajung acolo.
Soldatul rus: Înseamnă că-i departe.
Rebela cecenă: Nu-i aproape.
Soldatul rus: Eu nu mă pot îndepărta prea departe.
Rebela cecenă: Eu deja am mers prea departe.
Soldatul rus: Pot să stau și eu un pic aici?
Rebela cecenă: Doar dacă nu ești soldat.
Soldatul rus îşi pipăie umerii.
Soldatul rus: Nu sînt soldat, drăcia dracului.
Rebela cecenă răsuflă uşurată.
Rebela cecenă: Atunci stai!
Soldatul rus: Îți mulţumesc.
Rebela cecenă bate cu bastonul în pămînt. Vorbeşte foarte tare.
Rebela cecenă: Nu-mi plac soldaţii.
Soldatul rus: Aha.
Rebela cecenă: Nu-mi plac soldaţii ruşi.
Soldatul rus: Aha.
Rebela cecenă: Niciodată nu mi-au plăcut. Niciodată. Și cu atât mai mult de când au pornit acest război.
Soldatul rus: Așa.
Rebela cecenă: Dacă ești soldat rus, fă mai bine și mergi mai departe. Chiar, nu ești soldat: soldat rus?
Soldatul rus îşi şterge fruntea transpirată,cu fularul.
Soldatul rus: Nu, nu sunt soldat rus. Nu, nu sunt soldat rus, deşi…
Rebela cecenă: Deşi, ce?…
Soldatul rus: Nu ştiu cum să-ți spun.
Rebela cecenă: Spuneţi-mi aşa cum este.
Soldatul rus: Sunt rus.
Rebela cecenă: Atunci eu plec.
Soldatul rus: Dar sunt… orb. Scuză-mă că îți spun așa dintr-o dată, dar nu aș vrea să rămân singur.
Rebela cecenă: Ești… orb?
Soldatul rus: Da.
Rebela cecenă: Atunci nu am să plec.
Soldatul rus: Mi-e frică să rămân singur.
Rebela cecenă: Dar eu nu știu dacă ți-aș putea fi de folos.
Soldatul rus: Și tu ce ești?
Rebela cecenă: Eu sunt cecencă.
Soldatul rus: Atunci plec eu. Chiar, mă grăbesc.
Rebela cecenă: Pleci?
Soldatul rus: Da, chiar acuma mă duc.
Rebela cecenă: Numai de aceea că sunt cecencă.
Soldatul rus: Și acesta-i puțin lucru?
Rebela cecenă: Dar și eu sunt …
Soldatul rus: Ce ești?
Rebela cecenă: La fel ca și..,tine.
Soldatul rus: Nu minți.
Rebela cecenă: Și de de aș face-o?
Soldatul rus: Ca să-ți bați joc de un sărman nevăzător.
Rebela cecenă: Drept cine mă iei?
Soldatul rus: Atunci rămân.
Rebela cecenă: Dar dacă nu vezi, de ce ai ieșit în oraș când peste tot se trage?
Soldatul rus: Dar acum nu se trage. Acum și-au luat o pauză și știind asta am ieșit. Adică nu am ieșit eu de bunăvoie, ci m-a trimis frate-meu cu care stau împreună. Eu nu voiam să merg, dar el m-a trimis să-i cumpăr țigări.
Rebela cecenă: Şi pe mine m-a trimis tata. După lapte. Dar am căutat lapte prin tot cartierul şi nu am găsit nicăieri. Lapte. Nu se mai găseşte lapte în Groznîi.
Soldatul rus: Eu mă duc. Cât încă nu au început iar să tragă.
O nebună: Nu vă supăraţi, chiar acum un glonț mi-a suflat din cap pălăria. Am ridicat mîinile s-o prind. Dar degeaba. Nu am putut-o prinde. S-a rostogolit în partea asta. Aici unde staţi voi. Ești cumva soţul tovarășei?
Soldatul rus: Nu, nu sînt.
O nebună: Oricum, asta nu are nici o importanţă. Eu îmi caut pălăria. Nu aţi văzut-o întîmplător pe aici?
Soldatul rus: Nu.
Rebela cecenă: S-a întîmplat ceva, tovarășă?
O nebună: Ştiţi, eu am rămas foarte singură.
Rebela cecenă: Groaznic, tovarășă.
O nebună: Eu nu mai am pe nimeni. Ţin foarte tare la pălăria mea pentru că mai mult nu mai am pe nimeni. Soţul şi părinţii mei mi-au fost uciși în timpul bombardamentelor din după-amiaza asta și tot ce-mi mai rămăsese era doar pălăria asta. Dar acum mi-am mai pierdut şi pălăria. Vă puteţi imagina aşa ceva? Vă puteţi închipui ca după atîtea nenorociri să-mi pierd şi pălăria?
Rebela cecenă: E de neconceput aşa ceva, tovarășă.
O nebună:Eu trebuie neapărat să-mi găsesc pălăria. Soţul şi părinţii mei au fost uciși în după-amiaza asta, măcar pălăria să-mi găsesc.
Soldatul rus: Şi chiar nu mai aveţi pe nimeni?
O nebună: Pe nimeni. Mă scuzaţi, eu mă duc să-mi caut pălăria.
Soldatul rus: Şi nici rude mai apropiate?
O nebună: Pe nimeni. Ştiţi, aveam o pălărie cu boruri, de culoare neagră pentru care mă invidia tot cartierul nostru, sigur, când încă mai exista acest cartier.
Femeia care-şi caută pălăria pleacă. Cei doi rămîn singuri.
Soldatul rus: Tovarășă, dar copii aveţi?
Rebela cecenă: Cred că a plecat.
Soldatul rus: Eşti sigură că a plecat?
Rebela cecenă: Da. Pentru că nu răspunde.
Soldatul rus: Poate că nu mi-a auzit întrebarea. Am s-o mai întreb o dată.
Rebela cecenă: Mai întreab-o o dată.
Soldatul rus: Tovarășă, dar copii aveţi?
Rebela cecenă: Cu siguranţă că a plecat. S-a dus să-şi caute pălăria.
Soldatul rus: Şi aş fi vrut atît de mult să ştiu dacă are sau nu copii.
Rebela cecenă: Eu cred că are copii, dar i-au murit astăzi.
Soldatul rus: Săracii.
Rebela cecenă: Îmi pare așa de rău pentru ea.
Soldatul rus: Cred că a avut nişte copii foarte frumoşi.
Rebela cecenă: Da, nişte copii blonzi şi graşi.
Soldatul rus: Cu ochii verzi…cu care se plimba după-amiaza prin grădină, pe la umbră.
Rebela cecenă:Îmi pare foarte rău pentru copiii ei.
Soldatul rus: Şi mie îmi pare rău pentru ei.
Rebela cecenă: Trebuie să facem ceva pentru ea.
Soldatul rus:Haide să-i căutăm pălăria.
Rebela cecenă: Al picioarele mele nu-i.
Soldatul rus: Şi nici la picioarele mele.
Rebela cecenă: Am găsit ceva.
Soldatul rus: Şi eu am găsit ceva.
Rebela cecenă: Am găsit o mînă. Mi-e frică.
Soldatul rus: Liniştește-te.
Rebela cecenă: Nu pot să mă liniştesc.
Soldatul rus: Asta e mîna mea.
Rebela cecenă: O, mi-a venit inima la loc.
Soldatul rus: Știi, eu am să plec, fiindcă mă tem că iar o să înceapă să tragă. Și te sfătuiesc și pe tine să pleci.
Rebela cecenă: Aş vrea eu să plec, dar nu mai știu unde e casa mea. De când sunt oarbă, e prima dată când ies în oraș și am crezut că o să mă descurc, dar uite că nu mă pot descurca. Parcă era în partea aia, să-ți spun drept, am fost încolo, dar nu am găsit-o și m-am întors înapoi încoace, unde a fost magazinul, mai bine zis, m-a ajutat cineva să ajung, și acum singura mea speranță mai e să vină cineva și să mă ajute. Aș fi vrut s-o rog pe femeia aia care-și căuta pălăria, dar ea e nebună și de nebuni eu mă tem. M-am rătăcit și nu mai știu unde e casa mea și nu știu unde s-o iau.
Soldatul rus: Și eu m-am rătăcit. Și
Rebela cecenă: Și tu?
Soldatul rus: Și eu. Și m-am oprit lângă dumneavoastră cu speranța că o să mă ajutați.
Rebela cecenă: Cum să te ajut, dacă eu pe mine însumi nu mă pot ajuta?
Soldatul rus: Acum știu, dar la început nu știam.
Rebela cecenă: Acolo parcă ar trebui să fie casa mea, dar am mers, am mers și nu am găsit-o. Oare între timp vreun obuz să-mi fi distrus casa?
Soldatul rus: Nu cred.
Rebela cecenă: Și eu multe nu am crezut.
Soldatul rus: Știi, eu cred că fratele meu și tatăul tău când ne-au trimis la magazin au vrut să scape de noi.
Rebela cecenă: Crezi?
Soldatul rus: Da. De aia, ne-au trimis. Ca să scape de noi, știind că nu o să ne mai putem întoarce niciodată acasă. Sau vom fi omorâți.
Rebela cecenă: Și mie mi se pare că tatei îi stau ca sarea în ochi de când nu mai văd.
Soldatul rus: Of, cât de tare semănăm! Nu aș fi crezut niciodată?!
Oare unde e casa mea? Și oare unde suntem acum?
Rebela cecenă: În fața magazinul distrus.
Soldatul rus: Și încotro ar trebui s-o iei?
Rebela cecenă: Asta nu mai știu. Nu știu în ce parte e strada livezii numărul opt.
Soldatul rus: Ar trebui să-l întrebăm pe cineva.
Rebela cecenă: E cineva pe aici?
Soldatul rus: Cine-i nebun să iasă din casă pe vreme de război?
Rebela cecenă: Dar femeia aia care-și căuta pălăria?
Soldatul rus: Aia e nebună.
Rebela cecenă: Scuză-mă că te întreb: și chiar nu ai putut să rămâi acasă?
Soldatul rus:Nu, pentru că frate-meu e fără picioare.
Rebela cecenă: La fel ca și taică-meu. Și atunci de ce spui că au vrut ca să scape de noi? Ei fără noi oare ar putea să se descurce?
Soldatul rus: Nu cred.
Rebela cecenă: Și atunci de ce spui că ne-au alungat din casă?
Soldatul rus: Am spus-o și eu la supărare.
Rebela cecenă: Spune drept: tu ai ieșit la cerșit?
Soldatul rus: Da.
Rebela cecenă: Și atunci de ce mi-ai spus că frate-tău te-a trimis după țigări și că te-a alungat din casă?
Soldatul rus: Am vrut și eu să mă dau mai rotund.
Rebela cecenă: N-are de ce să-ți fie rușine. Important e că nu furi.
Soldatul rus: Cum ar putea un orb să fure?
Rebela cecenă: Și de ce nu ar putea?
Soldatul rus: Da tu, furi?
Rebela cecenă: Nu. Eu tot cerșesc.
Soldatul rus: De când?
Rebela cecenă: De când o grenadă mi-a explodat în mână.
Soldatul rus: Stai, dar cum de ți-a explodat o grenadă în mână?
Rebela cecenă: Multe mai vrei să știi și tu. De altfel, asta-i zona mea. De ce ai venit în zona mea?
Soldatul rus: Pentru că… eu cerșeam în zona gării… și un tip m-a alungat de acolo.
Rebela cecenă: Și eu ce vină am?
Soldatul rus: Bine, bine, plec.
Rebela cecenă: Te duci acasă?
Soldatul rus:Da.
Rebela cecenă: Nu pleca până nu-mi spui cum ți-ai pierdut și tu ochii.
Soldatul rus: O grenadă mi-a explodat și mie în mână.
Rebela cecenă: Măi să fie. Ai pățit-o ca și mine. Înseamnă că ai luptat și tu pe front?
Soldatul rus: Da.
Rebela cecenă: Așa. (va urma)
