Cum să scrie versuri un profesor pedant?

CAMIL PETRESCU. Ni-l putem imagina ca pe un factotum, care scrie versuri şi explică actorilor cum anume să le declame, care publică romane şi şi le recenzează el însuşi, ca să fie sigur că nu se strecoară erori în interpretările critice, care îşi însoţeşte cărţile de note critice, ca şi cum ar fi propriul său editor postum, care îşi pune în scenă singur piesele de teatru şi apoi le aplaudă şi le fluieră tot el, convins că o face cu mai mult discernământ decât alţii. Exagerând (foarte puţin), ni-l putem închipui chiar tăind copaci din pădure şi fabricând hârtia necesară pentru a-şi tipări cărţile.

CEZAR PETRESCU. A fost un talentat autor industrios (după cum s-a mai spus). El a decăzut însă de la condiţia respectabilă a unor W. Somerset Maugham sau Georges Simenon la aceea, nedemnă, a unor Mihai Novicov sau Vera Hudici. Cea mai mare umilinţă la care a consimţit a fost aceea de a se angaja să scrie un roman cu titlul Înseninare în replică la propria sa carte − şi anume cartea care l-a făcut celebru −, Întunecare. Moartea l-a împiedicat să-şi ducă la îndeplinire această ruşinoasă intenţie.

RADU PETRESCU.  A fost prezentat de mulți critici literari – cuceriți de romanul său său atât de atent lucrat, Matei Iliescu − ca un stilist. În realitate, lui îi lipseşte tocmai virtuozitatea stilistică. Ar putea fi adus în discuţie, cel mult, estetismul scrierilor sale. Negăsind repede cuvântul necesar, împleticindu-se în fraze prea lungi, ca un paraşutist, imediat după aterizare, în propria lui paraşută, scriitorul se exprimă metalingvistic, prin imaginarea unor situaţii expresive. El este de fapt un regizor care compune scene şi care recurge la cuvinte, fără prea mare îndemânare, numai pentru descrierea acestor scene.

MARTA PETREU. Ca eseistă, Marta Petreu are un mod energic, decis şi… nemilos de a-şi dezvolta demonstraţiile. Ea explică tot ce trebuie explicat, dar nu-i aşteaptă pe cititorii cu o gândire leneşă, ci îi abandonează, atrasă irezistibil de noi orizonturi. Cine reuşeşte (fie şi gâfâind) să ţină pasul cu ea, descoperă, plăcut surprins, că a ajuns la o mare altitudine intelectuală.

IOAN PINTEA. Dacă toţi preoţii ar fi ca Ioan Pintea, m-aş duce şi eu în fiecare duminică la biserică. Scriitor de valoare, Ioan Pintea are curajul să fie el însuşi, să regândească pe cont propriu adevărurile considerate definitive. Unele răsturnări de perspectivă pe care le propune ne… ameţesc. Un exemplu: „Nu mi-a plăcut niciodată Cimitirul Vesel din Săpânţa. Are ceva monstruos în veselia lui.”

AL. PIRU. Pe Al. Piru puteai să ţi-l reprezinţi ca pe un cititor suprem. Parcurgea şi fişà cu minuţie, zilnic, teancuri de cărţi, ţinând evidenţa traducerilor din fiecare epocă, a circulaţiei motivelor, a reeditărilor. În timpul cutremurului din 1977, casa sa de pe strada Aviator Zorileanu a scăpat neatinsă. Dar dacă s-ar fi dărâmat, strivind imensul fişier al singuraticului locatar, amestecarea şi împrăştierea zecilor de mii de fişe adunate de-a lungul anilor ar fi creat impresia că s-a prăbușit ordinea însăşi a literaturii române.

LUCA PIȚU. Unele șosele sunt prevăzute – în zonele care preced curbele periculoase – cu „şicane”, abrupte învăluriri ale asfaltului care îi obligă pe şoferi să încetinească viteza şi să devină atenţi la drum. Eseurile lui Luca Piţu sunt şi ele prevăzute cu şicane lingvistice, care îl împiedică pe cititor să alunece pe suprafaţa cuvintelor prea repede, neatent la înțelesul lor.

GABRIEL PLEȘEA. Scriitor român stabilit la New York, Gabriel Pleşea este un prizonier pe viaţă al limbii de lemn, chiar dacă uneori, mai ales atunci când se înfurie, se smuceşte şi încearcă să-şi recapete libertatea. În cărțile sale de proză și de publicistică pot fi găsite toate stereotipiile lingvistice aflate azi în circulaţie: „în aceste zile, când toată suflarea românească”, „întruchiparea în bronz a poetului nostru naţional”, „seara culturală s-a bucurat de mult succes”, „spectatorii au umplut până la refuz sala” etc. Ca element de originalitate, apare la un moment dat şi un agramatism: „Mircea M. Ionescu face parte dintre aceia care, personal, îi preţuiesc în mod deosebit”.

ION POP. Cu ani în urmă, când am aflat că Ion Pop scrie versuri, am crezut că este vorba de o informaţie falsă. Cum să scrie versuri un profesor universitar pedant, îmbrăcat întotdeauna în costum şi cravată, ceremonios în relaţiile cu cei din jur? Cum să scrie versuri, adică să-şi divulge, fie şi indirect, cele mai răscolitoare trăiri intime, un om care şi-a făcut un stil din a fi impersonal şi indescifrabil? Şi totuşi e adevărat, Ion Pop scrie versuri, simple şi emoţionante (chiar dacă simplitatea e obţinută prin distilarea unei remarcabile culturi literare).

CORNEL GEORGE POPA. Prozatorul are priză la realitate și, în același timp, darul fabulației, combinație de însușiri cu care au cucerit lumea prozatorii sud-americani, inventatori ai realismului magic. Dar mai are și un sentimentalism răscolitor, ca acela al prozatorilor ruși. El practică o retorică patetică repetitivă, de efect. Ne mitraliază cu sentimente intense, de care nu ne apără nicio vestă antiglonț.

DUMITRU RADU POPA. Nu trebuie confundat cu Dumitru Radu Popescu, care este mai cunoscut. Culmea este că dintre ei doi tocmai autorul mai puţin cunoscut, Dumitru Radu Popa, este marele talent. Dacă se vorbeşte rar despre el este numai şi numai pentru că s-a stabilit din 1986 în SUA, la New York şi mulţi dintre cititorii români l-au uitat. Din tot ce a scris trebuie citit măcar volumul de proză scurtă Panic syndrom (1999). În cuprinsul lui, elementul de atracţie îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru.

NOTĂ. Din dicționarul Scriitori români văzuți din avion, care apare sub formă de serial în Literatura de azi (cea mai bună publicație literară on-line din România), lipsesc mulți scriitori. De ce? Unii pentru că, din avion, nu se văd. Și alții, pentru că i-am omis eu deocamdată, din motive strategice. Îi voi reintroduce în ultima clipă, înainte de a da cartea la tipar.

(sursa foto originală: activenews.ro)