Isabela Branescu 
a venit în somn fiorul ce voiam să port în suflet
mi-a sădit pe epidermă dorurile-amestecate
nu mai știu de-i dor de mamă, sau de-i dor de tine, tată
le-am amestecat pe toate într-unul ce-i purtat
nu în lacrimă, ci-n zâmbet, pentru voi m-am închinat
mi-a urcat pe umeri zborul și-mi plana un singur gând
așterneam despre iubire câte-un vers rostit în timp
peste pleoapele închise ale orelor de seară
parcă-i joc de foc și pară, parcă-i joc de vânt și apă
a urcat pe chipu-mi dorul pentru zilele de toamnă
mi-a urcat în inimi focul, peșterile au tăcut
nu mai adunăm azi vreascuri, focu-aprindem cu-n sărut
mi-a urcat în iriși timpul, comprimat, avid de glume
îl roteam parcă în schimburi, fiecare îl supunem
mi-a urcat pădurea-n tâmple, crește-acolo în felii
peste care se imprimă bucuria lumii vii
mi-a crescut pe sâni fuioare toarse încă de bunici
din care hrănim odoare, bucuria naște prunci
mi-a croit pe brațe timpul, orele să știu struni
nășteam zilnic câte-o oră, multe să mai pot iubi
a redus la jumătate toate temerile mele
încă îmi mai cresc în plete visele rostite-n șoaptă
ca un joc de-a ancoratul unui gând pe-un stol de stele
nu contează că în parte zilele ce-mi fură date se scurseră.
Sursa foto: i.mycdn.me
