Valeriu Cristea 
Printre spațiile copilăriei mele un loc important ocupă Opera din Cluj. În acei ani, primii de după război, toată lumea „bună” din oraș mergea la Operă. Mergeam și noi, ca să fim în ton, dar și pentru că tatei îi plăcea cu adevărat muzica (avînd ceva voce, obișnuia uneori să cînte, și ne punea și pe noi, pe mine și pe sora mea, care pe atunci aveam și noi puțină voce – între timp eu mi-am pierdut-o aproape complet – să cîntăm împreună cu el).
Interesul meu pentru Operă ținea nu atît de reprezentațiile (la care apreciam în special decorurile și jocul luminilor, scenografia cum s-ar zice) și soliștii ei (basul Ujeicu, soprana Lia Hubic, baritonul Ursulescu ș.a., celebri pe atunci în oraș), cît de clădirea însăși (construită, se spunea, după modelele Operelor din Paris și Viena), de frumusețea interioarelor, a sălii propriu-zise.
Nu mai văzusem niciodată o asemenea concentrare de bogăție, strălucire și eleganță. Totul era făcut să mă impresioneze și să mă încînte: demnitatea scărilor de marmură, farmecul lojilor îmbrăcate în catifea roșie, misterul fosei în care, cu mult înaintea începerii spectacolului, se înălța plăcuta anarhie de sunete a repetițiilor individuale (cea mai tulburătoare „parte” a reprezentației „muzicale” pentru mine), majestatea cortinei, lărgimea și răcoarea impunătoarelor foaiere, prin care nu o dată alergam, pur și simplu mă jucam împreună cu prietenul meu din copilărie Sorin P., splendoarea imensului candelabru din care în ajunul alegerilor din ‘46 se lansau, cînd sala era deja plină, proclamații politice.
–-
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
