Literatura de azi
Călătoresc spre poezie – cu trenul – şi nu mai contenesc gândurile despre tine. Toate vagoanele le-am umplut cu gânduri despre tine. Încărcătură preţioasă. … Totul e să nu se oprească din foşnet pleoapele tale care mă adie … Vâjâitul pământului din noi ne aminteşte Beţia culorilor. Dar să nu vorbim de culori, să vorbim de misterul tunelului, aşteptând mereu o zare de lumină. Rămâi aşa în pragul sufletului meu!
*
A fi ministru pentru scurt timp este modul meu de a fi boem. Boemul îşi pierde zilele şi nopţile cu prieteni golind pocale … Boemul ministru îşi pierde zilele şi nopţile cu birocraţii, neatingându-se de alcool, într-o stare de stres continuu, pentru alţii. Boemul-boem se simte mereu bine, pentru el. Boemul-ministru se simte rău pentru el, încercând să facă bine pentru alţii. Cu toate acestea, amândoi au şi ceva în comun şi anume: pierderea de timp şi ruinarea sănătăţii.
Am acceptat aceste riscuri majore conjugate din cauza descoperirii în mine a unui stoc de energie suplimentară, care trebuia dată de pomană. Şi dacă n-am înţeles cumva până acum, urmează finalul: Sunt ministru dintr-un sentiment creştinesc. E o penitenţă a mea.
*
Academia m-a propus şi pentru premiul Nobel, făcând publică această propunere – ceea ce, într-o ţară ca a noastră, unde toate energiile se focalizează ca să omoare, propunerea devine un izvor nesecat de ură, invidii, şicane etc.
(Marin Sorescu, fragmente din Romanul călătoriilor. Jurnal inedit IV, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2009)
