Flaviu George Predescu 
Eram la donare de sânge. Lângă mine, o fată vânătă la față aștepta să fie împunsă pentru a contribui la rezerva de sânge a țării. „N-aș fi donat dacă nu era să donez pentru cineva anume!” îi spune asistentei. Aceasta ridică din sprâncene și îi zâmbește: câte kg aveți? o întreabă. 52, vine răspunsul. Aha, sunteți cam la limită, dar nu contrează, sunt sigură că o să fiți bine, răspunde asistenta. Donatoarea îi arată artificial dinții.
Un asistent iese pe hol și țipă: Gheorghe Tomuș, Traian Niculae, Elena Bobocea, Mihai Săulescu… Poftim? Mihai Săulescu? Și automat m-am gândit la poetul care a murit tânăr, pe care l-am cuprins într-o antologie (încă nepublicată) a marilor poeți români care au murit înainte de 40 de ani. „Mihai Săulescu”, strigă din nou asistentul. „Mihaaai Săulescu”, întocmai ca la un meci de box la categoria super grea. Îndată își face apariția un tip înalt, simpatic, bonom și zice: eu sunt! Așază-te, vreau să-ți iau sânge, că doar tu ai optat ca să îl dai, îi spune asistentul. Mihai Săulescu era atât de friendly încât nu aveai cum să nu-l iei din prima la per tu. Chiar și tipa verde la față, care avea 52 de kg, a zâmbit sincer când l-a văzut. Era aiurit și asta-i dădea farmec.
Bună ziua, eu sunt Mihai Săulescu! Interesant, mi-am spus, că și băiatul acesta, care pare a avea cam cu un deceniu peste cei 28 de ani, la care vechiul nostru scriitor a fost oprit din zbor. Dacă Mihail Săulescu (1888-1916) născut în anul în care se făcea Ateneul Român, a mers pe front și a murit apărând Predealul, odată cu intrarea noastră în Războiul de Întregire, poate că ar fi avut nevoie de niște sânge, iar acest descendent aproape omonim, vine acum să doneze tocmai sânge, într-o compensație istorică, la 101 ani distanță. Mintea mea construia diverse scenarii, în timp ce jumătatea de kg de sânge mi se scurgea din trup pe nesimțite.
Cu mâna rămasă validă am început să caut versuri (ce mare descoperire e totuși internetul!) de Mihail Săulescu, cel care are consacrat și un monument la Predeal, pe DN 1, chiar la ieșirea din localitate spre Brașov, realizat de către marele sculptor Oscar Han. Inițiativa a aparținut Societății Scriitorilor Români, înaintașa Uniunii Scriitorilor de astăzi. Iată unul dintre poemele pe care „poetul-soldat” l-a dedicat confratelui Dumitru Nanu (1873-1943) apărut în volumul Viața, din 1916, care conține „poeme orientate spre o filozofie a acțiunii și a revoltei împotriva mizeriei”
Cei singuri cu adevărat
Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut;
Dar cei pe care-un gând îndepărtat
Îi poartă prin necunoscut,
Spre toți acei ce plâng câte-au pierdut…
Cei singuri cu adevărat
Sunt toți acei ce se pricep să tacă —
Sunt cei ce merg și nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor săracă,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogății necunoscute —
În alte lumi setoși să le strămute…
Cei singuri cu adevărat
Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades,
Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat,
Nu pentru gândul lor neînțeles —
Dar pentru ce, mergând o viață ‘ntreagă,
Ei totuș n’au putut să înțeleagă…
Nu te gândi la scunda lor chilie!
Chilia lor e sufletul lor mare!
— Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie;
Îi vezi pierzându-se în depărtare:
În orice parte sânt,
Și ‘nuntrul lor, duc un întreg pământ!…
În mijlocul orașelor trăiesc!
Și-orașele, cât sunt de frământate.
Ei trec ca niște răzlețiți prin ele,
– Fantastice corăbii ne ‘nfrânate,
Ne ‘nvinse de talazurile grele…
Ei trec,
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe ulițe cu fabrici zgomotoase,
Prin piețele mizeriei din lume…
Ei trec —
Nu știe nimeni, unde anume!
Ei trec, ei trec — sunt acul grav ce coase
Bucată cu bucată risipirea
De petice din sufletul cel mare,
Ne ‘nchipuit, neașteptat, pe care
Doar îl visează numai omenirea…
Se face că în 1947, Eugen Jebeleanu, îl include în colecția Scriitori români uitați, pe care a îngrijit-o. Deci, la trei decenii distanță, Mihail Săulescu era deja considerat un poet „uitat”. Oare aceeași reacție aș fi avut-o dacă la donat veneau și tizi precum: Daniel Turcea, Iustin Panța, Vasile Cârlova sau Cătălin Bursaci, Nicolae Komives etc? Cine știe?
București, 2 octombrie 2017
