Pentru liniştea dumneavoastră, mergeţi să vedeţi filmul OCTAV

La 18 ani şi-au dat seama că se îndepărtează de copilărie, de jocuri, de râsetele fără motiv, de seninătate, de prietenia dezinteresată. Se vor urca în caruselul vieţii şi vor parcurge în spirală un drum de unde cu greu vor mai vedea începuturile lor. Şi-atunci s-au hotărât să pună pe hârtie – cu nostalgie, cu speranţă, cu teamă – fiecare dintre amintirile pe care le construiseră împreună.

Cam aşa a început povestea lui OCTAV, imaginată de scenariştii Serge Ioan Celebidachi și James Olivier, prieteni de când aveau 11 ani, care au încercat să facă acest film de multe ori, fără ca proiectul să reuşească. Poate îi era scris să fie un film românesc…

Directorul de imagine Biasco Giurato spunea la conferinţa de presă că atunci când a fost solicitat să lucreze la un film românesc nu l-a încântat ideea, deoarece nu văzuse aici decât filme întunecate, triste, revendicative. Dar lectura scenariului l-a entuziasmat şi a acceptat imediat.

Acest film degajă lumină – la propriu şi la figurat. Emoţia reîntoarcerii în copilărie nu acceptă niciun ton agresiv, critic. Personajul principal putea să fie rău cu o ţară din care a emigrat iniţial, apoi l-a purtat peste 20 de ani prin sălile de judecată pentru a-şi putea recupera casa părintească, unde gările sunt noroioase, iar drumurile proaste. Dar nu – preferă să mulţumească pentru tot ceea ce a însemnat ea şi, încet, să înţeleagă frumuseţea locurilor, a vieţii, a timpului. În final, aşa cum spunea Marcel Iureş, personajul iese mai bogat din această experienţă a întoarcerii la vremea când grijile nu existau, când datul în leagăn era cea mai importantă competiţie. Inclusiv războiul mut cu moartea se încheie, reconcilierea (poate datorată şi vârstei înaintate a personajului) producându-se lin şi definitiv.

După conferinţa de presă de aseară, de la ARCUB – Gabroveni, mulţi colegi de breaslă au scris texte în care analizau filmul, actorii, personajele etc. Nu mi se pare a fi un film de analizat, ci unul de simţit. Pentru că trebuie văzut cu sufletul, nu cu mintea. Trebuie ascultată muzica (Vladimir Cozma), trebuie priviţi copacii care înfloresc pe parcursul derulării peliculei, raţele sălbatice, râul, copiii care se joacă. Şi trebuie înţeleasă acea casă – decor şi personaj, în acelaşi timp.

Pentru liniştea dumneavoastră, mergeţi să vedeţi filmul OCTAV. Va fi din 6 octombrie în cinematografe.