Domnița Ștefănescu 
7 iulie 1994. Curtea Supremă de Justiţie aprobă cererea de casare a hotărârii TMB formulată de PNL – aripa Quintus, privind existenţa legală a PNL prin aripa Câmpeanu.
8 iulie 1994. Recenta schimbare de conduită politică a PDAR nu rămâne fără consecinţe pentru Victor Surdu. Unii membri ai partidului sau chiar filiale judeţene condamnă decizia pe care i-o atribuie exclusiv preşedintelui partidului şi sunt la un pas (pe care îl şi fac) de a trece la PDSR. Există chiar şi o propunere de demitere a lui Victor Surdu, dar există şi PDAR-işti care cer o mai fermă delimitare faţă de PDSR. Cum PDAR face parte, alături de PUNR, din Blocul Unităţii Naţionale (BUN), Gheorghe Funar ia şi el atitudine. Liderul PUNR crede că gestul lui Victor Surdu a fost comandat de la Cotroceni pentru ca în urma autodistrugerii PDAR (ceea ce a făcut Victor Surdu cu partidul său înseamnă, pentru Gheorghe Funar, autodistrugere) şi a structurilor sale la sate, PDSR să-i ia locul şi să-şi extindă structurile şi în mediul rural. Totuşi la şedinţa Comitetului Director al PDAR se reafirmă apartenenţa partidului la Opoziţia care face o „politică de centru” şi se promite Guvernului „un sprijin selectiv”.
– În urma protestelor UDMR, Ministerul Culturii hotărăşte să înfiinţeze o comisie de specialişti care să decidă în privinţa oportunităţii săpăturilor arheologice începute la Cluj, în Piaţa Unirii, la ideea lui Gheorghe Funar. Lucrările sunt sistate până la pronunţarea verdictului de către această comisie. În Parlamentul ungar (4 iulie) s-a cerut protecţie din partea ONU pentru statuia lui Matei Corvin din Cluj-Napoca, considerată simbolul identităţii naţionale a maghiarilor din România, simbol ameninţat de săpăturile arheologice începute de Gheorghe Funar în acest oraş.
9 iulie 1994. Convenţia Naţională a PAC propune un program de restructurare a CDR în conformitate cu cerinţele electoratului în continuă schimbare. PAC doreşte ca CDR să devină o alianţă între egali (PNŢCD reacţionează, înţelegând că i se uzurpă rolul de lider al Convenţiei) care să adopte hotărârile prin consens; deciziile politice să aparţină formaţiunilor care trebuie să aibă competenţe diferite faţă de formaţiunile care nu sunt partide; listele electorale să fie alcătuite după criteriul valorii candidaţilor şi nu pe baza reprezentării în teritoriu a partidelor; PNL (Quintus) să revină cât mai grabnic în CDR; CDR să-şi definitiveze o strategie politică coerentă care să poată constitui alternativa proprie de guvernare. Comitetul Naţional al PAC mandatează conducerea partidului să continue negocierile cu PNL pentru revenirea acestuia în CDR şi pentru realizarea unei alianţe liberale, la care să poată adera şi alte partide.
– Sesiunea extraordinară a Consiliului Reprezentanţilor UDMR. Liderii maghiari socotesc că a venit vremea să recurgă la nesupunere civică, adică la neaplicarea acelor legi care nu le sunt pe plac.
10 – 12 iulie 1994. Are loc vizita în România a premierului chinez Li Peng. Împreună cu soţia sa, Zhu Lin, oaspetele chinez îşi aniversează 38 de ani de căsnicie la podgoria Murfatlar şi are o serie de întâlniri de afaceri la Constanţa. În Bucureşti, Li Peng este primit de Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu. Se semnează şi acorduri economice, România ocupând primul loc din Europa de Est în ce priveşte colaborarea pe plan economic cu China.
12 iulie 1994. La şedinţa Consiliului CDR liderii formaţiunilor componente discută despre modalităţile posibile de structurare şi funcţionare a alianţei. PL’93 propune ca CDR să se transforme într-o „formaţiune politică de culoare unitară“. („Nu poţi câştiga alegerile cu un ghiveci de tip forum“ – crede Dinu Patriciu.) PAC şi PSDR doresc o alianţă între partide egale, după excluderea formaţiunilor civice; PNŢCD îşi păstrează punctul de vedere conform căruia ierarhizarea partidelor în cadrul CDR, chiar dacă ar putea suferi unele corecturi, tot ar trebui să respecte ponderea şi gradul de audienţă ale fiecărui partid. Discuţia despre viitoarea structură a CDR rămâne deschisă, iar unii comentatori politici o consideră mărul discordiei în Convenţie. La închiderea şedinţei, Emil Constantinescu declară presei că CDR e departe de a se scinda, aşa cum se aşteaptă în anumite medii, că toţi reprezentanţii formaţiunilor componente s-au pronunţat pentru unitatea şi activitatea eficientă a CDR care se confruntă într-adevăr cu o „criză de creştere“, firească la această alianţă care vrea să răspundă încrederii electoratului.
15 iulie 1994. Ion Iliescu adresează un apel Consiliului Reprezentanţilor UDMR prin care îi invită pe liderii UDMR să adopte o conduită compatibilă cu normele statului de drept. Preşedintele ţării consideră că recenta hotărâre a Consiliului Reprezentanţilor UDMR prin care populaţia maghiară este îndemnată la nesupunere civică şi la acţiuni de protest în masă, ca reacţie la proiectul Legii învăţământului reprezintă o formă de ameninţare la adresa instituţiilor statului de drept.
16 iulie 1994. Triest. Au loc lucrările reuniunii, la nivel de şefi de guverne, a statelor membre ale Iniţiativei Central-Europene (ICE), organism de cooperare regională la care au aderat 10 state (Austria, Italia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Cehia, Ungaria, Macedonia, Polonia, Slovacia, Slovenia), iar alte patru ţări (România, Belarus, Bulgaria, Ucraina) au statut de membre asociate. În discursul rostit în plenul reuniunii, premierul Nicolae Văcăroiu afirmă hotărârea României de a deveni membru cu drepturi depline al ICE.
