Literatura de azi 
Felicia ar fi vrut o toamnă rece, ploioasă, neguroasă. Ar fi vrut să treacă prin ploaie cu gulerul trenchcoat-ului ridicat, cu bărbia aplecată spre piept, cu ochii aproape închişi – şi să ajungă acasă stropită de noroi, udă, tremurând, bucurându-se că îşi va putea încălţa pantofii moi de pâslă şi va putea bea câteva ceşti cu ceai fierbinte, ghemuită în fundul divanului.
Felicia iubea toamnele bucureştene, le iubea mai ales către sfârșitul anotimpului, când arborii se curăţă cu desăvârşire de frunze, şi ciorile încep să se înmulţească. Pentru asemenea zile de ploaie rece se întorcea în ţară, în cursul lunii octombrie, şi nu pleca decât după sărbătorile Crăciunului, când se aşternea destulă zăpadă ca să o răzbească iar dorul Coastei de Azur.
Mircea Eliade, „Huliganii”, fragment
