Negaționism? Nu aici.

Profesorul Michael Shafir mi-a semnalat o petiție făcută către fondatorul Facebook, pentru Facebook și în spiritul Facebook; sau, cum spune inițiatorul ei, Simon Jones, după standardele uriașei rețele de socializare. Despre ce este vorba?

În general, despre faptul că Facebook, o companie privată, nu tolerează postări, comentarii, fotografii care încalcă aceste standarde. Fie că avem de-a face cu imagini violente, pornografie curată, hărțuiri și agresări ale unui individ ori ale unui grup etnic sau religios, Facebook se „sesizează”. Același lucru, spune Simon Jones, urmat de 3.963 susținători ai petiției sale, ar trebui să-l facă rețeaua de socializare în privința grupurilor de negaționiști ai Holocaustului, care își mai fac și pagini tematice, profitînd de toleranța Facebook și de rețeaua ca atare.

Două lucruri aș adăuga în completarea argumentelor lui Simon Jones (rezident în Marea Britanie). Primul ține de un anume pragmatism al extremismului, fie el de dreapta ori de stînga, religios ori laic. Acești oameni al căror deziderat îl reprezintă organizarea existenței tuturor celorlalți oameni știu să profite la maximum de libertățile constituționale garantate democratic, ca și de formele de exprimare asigurate de societățile pe care ei le contestă. Situația ar fi cu totul absurdă, dacă nu am întîlni-o atît de frecvent. Un grup extremist care vrea (și uneori, vai!, reușește) să arunce în aer un tren sau o gară aglomerată se va fi arătat anchetatorilor, retrospectiv, ca foarte bine înșurubat în libertățile și drepturile cetățenești asigurate în țara respectivă. Extremistul este extrem de „liberal” în plaja drepturilor sale și cîtuşi de puţin democratic în aria drepturilor altora. El se apără cu drepturile omului atunci cînd e prins în flagrant; și devine o victimă a societății opresoare, după ce a luat viețile unor semeni (printre care copii, femei, bătrîni) fără nici o tresărire de conștiință. Abilitatea lui constă în a folosi  tot ce-i oferă o societate modernă și pluralistă, pentru a arunca în aer – la figurat sau la propriu – structura modernă și pluralistă a acesteia. Extremistul este un fanatic pragmatic. Inclusiv pe Facebook, pe care îl utilizează la vedere și subteran, în comentarii vizibile și în grupuri la care au acces numai anumiți utilizatori. Ceea ce spune Simon Jones e de bun simț și de asemenea pragmatic. Odată descoperite un atare grup, o astfel de pagină, el și ea ar trebui blocate, șterse, eliminate de pe Facebook, pentru ca extremiștii să nu poată utiliza potențialul rețelei.

Al doilea lucru, nu mai puțin important, este pentru mine transformarea pedepsirii negaționismului într-o lecție publică. Față de extremiștii „clasici”, care deplîng alunecarea societății, timp de decenii și secole, înspre drepturile cetățenești ce-i indignează (cum e posibil ca o femeie să facă un avort? cum se poate ca un bărbat să fure și să nu-i tai mîna?…), negaționiștii au un plus de perfidie în a intoxica spațiul public. Ei nu deplîng, precum fundamentaliştii puri şi duri, „alterarea” Tradiţiei prin evoluția societății și nu își smulg părul din cap de durere cînd democrația ia locul totalitarismului și Esența e „pierdută” în ciclul istoric. Ei rescriu (sau vor să rescrie) Istoria, negînd ori relativizînd Holocaustul. Ceea ce este literalmente monstruos, fiindcă a șterge cu buretele sîngele a milioane de oameni și a pretinde că morțile lor reprezintă o ficțiune echivalează deopotrivă cu un act deliberat și subuman. Altfel spus, îndărătul negaționismului nu stă doza de irațional a unei anumite convingeri religioase tari, care dictează adepților să taie mîna hoțului și să pună femeia „la locul ei”. Negaționistul este rațional, ba chiar calculat. El minte și falsifică în cunoștință de cauză, preocupat fiind nu de moartea unor semeni ai lui, ci de sîngele lor evreiesc, pe care îl vrea șters, uitat, radiat din memoria publică, scos din discuție. Astfel a devenit Holocaustul un „complot” al evreilor care ne-au prostit pe toți, mai puțin pe negaționiști. Astfel au devenit miile de mărturii, probe, dovezi, fotografii, filme documentare cu lagărele de exterminare o „conspirație” a victimelor, care de fapt n-au fost… În curînd, în logica de avans a negaționismului, nici Hitler nu va mai fi existat. E și el, de bună seamă, un personaj fictiv inventat de evrei. Prin urmare, orele de școală și lecțiile de acasă ale copiilor noștri trebuie completate, în rețeaua de socializare pe care ei o frecventează, cu interzicerea grupurilor și ștergerea paginilor de negaționiști ai Holocaustului. Măcar atît să facă Facebook, dacă nu-i poate deferi justiției din țările lor: să le ia dreptul de a utiliza rețeaua. Să-și toarcă poveștile mizerabile la ei acasă, nu în spațiul public.

Mulțumindu-i lui Michael Shafir pentru semnalare, semnez petiția inițiată de Simon Jones și citez cuvintele unui alt semnatar, din Hastings, Florida: „for the Six Million who can not”.

Suplimentul de Cultură, octombrie 2013

Din volumul „Aproape liber”, Curtea Veche Publishing, 2016

Pentru comenzi online, intrați aici:
Dacă doriți să primiți cartea împreună cu autograful & dedicația autorului, nu uitați să specificați acest detaliu în momentul când comandați online/telefonic.

(sursa foto: techcrunch.com)