Lorena Lupu 
Domnul A. e taximetrist. Conduce asertiv, ca orice sudist. Dacă nu eşti pe fază în trafic, şi nu vezi verdele semaforului, te trezeşte cu un claxon penetrant, acompaniat de “Băi, moşule, dacă vă e somn, staţi în pat!” Conduce repede, eficient, intră şi pe linia de tramvai dacă e aglomeraţie. “Dacă nu te grăbeai, nu apelai la mine, nu?” Are maşina curată, plăcut parfumată: “Păi cum să primeşti clientul în cocină, se poate?”
Domnul A. are 64 de ani şi e pensionar. “Am fost mecanic de tren, dar m-au scos la pensie. Pensie mare, dooj de milioane vechi. Are şi nevastă-mea 12, avem din ce trăi.”
Dar munceşte, pentru că nu suportă să stea degeaba. “În prima lună de pensie, am simţit că tâmpesc. Am simţit că mă îngraş, că-mi pierd reflexele, că mă îmbolnăvesc. Nu ştiu cum pot unii să stea fără să facă nimic toată ziua. Eu nu muncesc doar pentru bani. Eu muncesc de nevoie.”
Are o fată cu un loc de muncă bine plătit. “Fata mi-a zis că-mi dă cinşpe milioane pe lună, pe lângă pensie, numai să stau acasă. Dar eu n-am nevoie de banii copilului meu! Eu sunt taică-su. Eu îi dau ei, nu ea mie.”
***
Doamna B e cosmeticiană. Cosmeticiană de modă veche. Cine a văzut viralul cu palme peste faţă al Irinei Loghin, nu ştie că exact acest gen de masaj cosmetic, deşi caraghios, tonifiază incredibil de bine pielea. Are cliente de 70 de ani care, cu vopseaua de păr adecvată, arată de 50.
A muncit toată viaţa prin Dorobanţi, înainte şi după revoluţie. Are poveşti feerice cu femei bogate, cu vieţi duble, amanţi secreţi, soţi geloşi şi trădări, şi nu mă îndoiesc că le şi înfloreşte pe ici pe colo.
Cert e că, după ce a ieşit la pensie, şi-a deschis în câteva luni un salon cosmetic de apartament, şi adeseori mai şi refuză programări.
“Mie îmi place meseria mea. Nu am făcut-o niciodată pentru bani, ci pentru că-mi place să fac femeile frumoase. Mă bucur că o ducem bine, că-i mai ajut pe nepoţi, că e scump să creşti copii acum. Mă bucur că plec în vacanţă la Ierusalim şi văd un loc sfânt. Dar în primul rând, nu suport să fiu pensionară”.
***
Domnul C livrează marfă. Se trezeşte în fiecare noapte la ora 3, iar la ora 9, când magazinele se deschid, se duce acasă şi mai fură un pui de somn. A avut oarecare dificultăţi până să înţeleagă cum se completează “morţii mamii ei de hârţogăraie, că nu mi-a plăcut nici la tinereţe”, dar acum e bine.
Merge drept, zâmbeşte tinereşte, se adânceşte în lungi discuţii amicale cu toată lumea.
“Pentru mine, pensia e un mod al statului de a spune: Du-te, bă, acasă şi aşteaptă să mori, că nu eşti bun de nimic. Ba, uite că sunt bun. Şi o să fiu bun mulţi ani de acum încolo.”
***
Există această pătură demnă de admiraţie şi respect, a oamenilor care refuză convenţiile legate de vârsta lor. A oamenilor care nu se mulţumesc cu puţin. A oamenilor care ştiu că valorează mai mult decât ce are societatea “să le dea”. A oamenilor care aleg să rămână tineri, prin modul lor de a gândi.
Se spune că de la bătrâni ai mereu de învăţat. Aş adăuga: de la unii mai mult, de la unii mai puţin. Dar de la acest gen de bătrâni chiar e cazul să iei notiţe.
(text apărut pe Trollywood)
Puteţi să faceţi precomandă pentru „Trollywood”, noua carte a Lorenei Lupu, aici.
(sursa foto: pixabay.com)
